Revedere

In urma cu trei ani, pe vremea cand eram in vizita la draga mea sora, s-a intamplat ceva stanjenitor. Atat eu, cat si sotul meu, ne-am simtit aiurea, iar dimineata urmatoare ne-am facut bagajele si am venit acasa. Fara reprosuri la adresa gazdelor, fara sa aducem vorba despre seara dinainte. A fost mai bine asa. Cuvintele nu-si aveau rostul, ar fi durut-o doar pe ea, nu i-ar fi dat de gandit lui; ea nu avea nicio vina si n-as supara-o pentru nimic in lume. Anii au trecut, in fiecare concediu am gasit justificari plauzibile pentru ca nu mergem la ei, nimeni nu a deschis niciodata subiectul. De atunci, doar ei au fost in Cluj si sper ca au simtit intotdeauna dragostea cu care i-am primit. Ajunsi acum in Iasi, facand traseul de intoarcere, am vazut ca vom fi destul de aproape de orasul in care traieste sora mea, deci nu ne-ar fi tare greu sa-i facem o surpriza. Ma tot gandeam daca sa aduc sau nu vorba, cand l-am auzit pe al meu sot ca-mi propune sa mergem sa bem o cafea la ea. Cum, doar o cafea? Daca mergem, dormim macar o noapte la ei! Si asa a ramas. Am pornit dimineata dupa ora 8, am tot mers si ne-am tot intors, pana am gasit (in sfarsit!) barajul de pe Bicaz, Cheile Bicazului, Lacul Rosu si… era deja ora patru. O sun pe sora mea si o intreb ce mai face? Stii ceva, zic, atunci cand ajungi acasa de la servici, sa mai pui doua farfurii la masa, venim la voi.  Probabil ca si bucuria ei a fost la fel de mare ca si a mea, pentru ca dupa doua minute am sunat din nou sa o intreb care varianta de drum este mai OK, dar ea deja era la sefa ei, se cerea sa plece mai repede acasa, doar venea sora ei mai mica!

O singura imbratisare a fost mai mult decat oricate telefoane date. Din doar cateva cuvinte si cateva priviri am inteles ca amandurora ne este bine, adica la fel ca de obicei, ca naravurile sotului ei nu s-au modificat de acum trei ani, dar ca ne bucuram toti patru ca suntem acolo. In fond, bucuria faptului ca ne vedem era importanta. Am stat doar pana a doua zi, cand am mers cu ea sa cumpar ceva ce sa ii aminteasca faptul ca am trecut pe acolo si un buchet de flori. Apoi – cu lacrimile in ochi si fara prea multe cuvinte, dar cu multe semne facute cu mana – ne-am despartit. Am fost la sora mea si cu noi a fost si mama, fericita (de acolo, de unde ne ocroteste) ca are doua fete care simt cum iubirea ei ocrotitoare le invaluie, mai ales cand sunt impreuna.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concediu 2011 și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Revedere

  1. acuarele zice:

    Doamne, iubesc aceste momente extraordinare!…
    Si mai uit cu parere de rau cand vad alti frati cum strica relatiile destul de usor, cum nu se gandesc de doua ori cand rostesc cate un cuvant, cum nu stiu sa pastreze comoara lasata de parinti, legatura de sange.
    Ma bucur pentru voi si iti doresc sa fie cat mai multe astfel de regasiri de-acum incolo, meritati aceasta bucurie imensa, amandoua!…

    • cafeauata zice:

      Parca ultimele cuvinte rostite de mama ne calauzesc pe amandoua: „Spune-le sa nu se certe, se au doar una pe cealalta.”
      Multumesc din suflet si sper sa fie asa cum imi doresti! Asemenea va doresc si eu voua!

  2. BlueRiver zice:

    eu ma vad de doua ori pe an cu sora mea, vorbim de doua ori pe luna, cateodata, cand ne vedem ne intelegem bine, maxim doua zile 🙂

    • cafeauata zice:

      Poate pentru noi este bine ca ne intalnim doar doua zile, maxim trei, intr-un an. De certat nu ne-am mai certat de 13 ani si – din partea mea – nu o vom face nici de acum inainte. Imi place sa cred ca am un sprijin in sora mea, chiar daca la sute de kilometri distanta…

  3. yousef59 zice:

    Mi-au dat lacrimile…si eu simt pentru surorile mele acelasi lucru…ne vedem si pe web dar cand ma duc acolo e altceva…sunt momente intr-adevar deosebite…tot binele iti doresc!

    • cafeauata zice:

      Multumesc mult! Ma bucur ca mai sunt si altii care simt acea bucurie si sper sa ai parte de multe momente de acest fel. Mereu ma gandesc cu drag la tine, chiar daca rar ajung sa las o urma pe blogul tau.

  4. convietuire zice:

    Mare lucru… să ai surori (ori fraţi) şi să le/îi simţi aşa…

  5. acuarele zice:

    Ai o leapsa de la mine!

  6. cafeauata zice:

    Multumesc! Cu mare, mare placere o voi onora duminica. Pana atunci sunt prinsa la servici peste puterile mele. Tine-mi pumnii sa fie totul pe placul „ei” (patroanei)!
    Te sarut!

  7. eumiealmeu zice:

    of, aş da orice să existe un astfel de moment şi pentru mine… dar nu-s şanse.
    bine măcar că la unii poveştile devin realitate…
    şi eu am călcat pe acolo pe unde ai călcat tu… 🙂 chiar dacă nu mergeam spre o soră!

  8. cafeauata zice:

    Chiar sunt momente care au o incarcatura maxima si mi-ar place ca astfel de clipe sa fie prezente in viata tuturor…
    Te-am urmarit si am vazut ca ai scris mult si frumos despre locurile pe unde si eu am fost. Unele lucruri le-am aflat de la tine, le voi cunoaste macar anul viitor cand ma voi duce din nou prin Moldova.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s