O zi „perfecta”

Cred ca marea majoritate a oamenilor urasc revenirea din concediu si in special primele zile petrecute – din nou! – la servici. De ce as face eu exceptie? E nasol, rau tare. Chiar daca astazi a fost deja a treia zi, tot n-am gasit inca acea scanteie care sa-mi dea un impuls pozitiv, care sa – mi arate cat este de bine la lucru, care sa ma convinga de faptul ca e mai bine sa stau printre oameni stresati, care vorbesc excesiv de mult fara niciun rost, oameni care abia au asteptat sa mearga patroana la coafor pentru a putea exclama „Uau, ce bine va sta!”, chiar daca ea arata ca porcu. Ei, daca eu ma abtin a face astfel de declaratii (oare din invidie?), urmeaza sa-mi aud ca „Nu te intereseaza firma, te doare in cot, nu te implici !” Imi asum responsabilitatea atunci cand nu pup in cur. Cineva, cu tare mult timp in urma, a spus: „Gura bate curul” si ii dau dreptate, in cazul meu se adevereste chiar si atunci cand tac (deci, tacerea nu intotdeauna e de aur!).

Ieri am luat o teapa, asa cum de mult timp m-am ferit sa mai iau. Se pare ca din cand in cand trebuie si cate o zi de acest fel, doar asa voi fi fericita cand voi avea cu doua ore libere in plus! M-am bazat pe un noroc nativ al cumnatei mele, care uneori are castiguri de unde se asteapta mai putin. Asa se face ca, dupa ce a povestit la telefon cu „una” care a intrebat-o daca ii place cafeaua, a fost invitata la unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Cluj, impreuna cu o pereche pe care a ales-o ea (adica impreuna cu noi), pentru a primi ceva. Si chiar daca a specificat ca nu cumpara nimic, deci daca este vorba de vanzare de orice fel discutia nu isi are rostul, „aceea” a insistat. Asa am ajuns de la servici direct la locul de unde am sperat ca voi pleca acasa cu  ceva care sa-mi faca viata mai comoda, mai roza. Ghinion maxim! Am asistat o ora si jumatate la  prezentarea unui super aparat medical (de fapt trei aparate separate), care este adus direct din Cehia, functioneaza pe baza de unde magnetice si se spune ca amelioreaza orice fel de probleme de sanatate. Nu neg faptul ca s-ar putea ca aceasta sa fie ralitatea si nici faptul ca ma incanta ideea, dar ar fi trebuit sa stiu despre ce va fi vorba in orele mele libere, nu era nevoie sa ne atraga printr-o discutie telefonica despre cafea. Am senzatia ca am fost mintita. E drept, nu am mai pus botul la astfel de chestii de pe vremea cand porneau afacerile cu Amway, asa ca probabil era timpul sa se mai intample.

Pana la urma am ajuns acasa la Cola dupa ora noua seara, ceea ce nu mi-a placut nici mie, dar nici ei. Si ca sa fie ziua „perfecta”, in piata Unirii urlau milioane de decibeli la ceva concert, decibeli care ajungeau pana la noi acasa. Norocul nostru ca la ora zece s-a terminat!

Totusi, parca ar merge o piesa pe care am ascultat-o intaia data acum, in timp ce scriam.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rautati de fiecare zi și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la O zi „perfecta”

  1. acuarele zice:

    Nici eu nu fac complimente gratuite, indiferent cine ar fi persoana. Mi se pare normal… dar ce mai e normal in lumea in care traim?…
    Ai pierdut o seara dar ai castigat o lectie de viata. Altadata nu vei mai accepta astfel de invitatii. Eu primesc telefoane la care inchid dupa primele cuvinte, retragandu-ma politicos: „nu va suparati, eu nu sunt interesata.” Oamenii inteleg si se retrag si ei, regasindu-si demnitatea.

  2. cafeauata zice:

    Pe mine personal nu ma suna nimeni, veci, dar daca am fost chemata de norocoasa de cumnatamea m-am gandit ca niste cafea gratuita nu ne-ar strica. Ei, dar inca odata am simtit pe pielea mea ca nimic nu este pe gratis si ca prostia se plateste. Acum astept sa treaca ziua de lucru, sa merg acasa si sa ma bucur din plin de cei dragi.

  3. tetris zice:

    Nici eu nu fac complimete decat daca imi place ce vad

    La prezentari de genul asta evit sa merg, dupa o experietna neplacuta cu o tipa, reprezentant Amway care nu vroia neam sa inteleaga cuvinte simple gen „Nu ma intereseaza”. Pe aici te asalteaza pe strada, dar am invatat sa-i refuz categoric

    • cafeauata zice:

      Si uite asa ne invatam sa spunem „nu” poate pe alt ton decat suntem obisnuiti in mod normal. Pentru a vinde un nenorocit de produs, sunt in stare sa te traga de maneca, sa-ti spuna minciuni la telefon, doar, doar vei merge la „sedinta”. Nu-i vorba, ca trebuie sa-si castige si ei o paine, dar nu pe timpul meu liber si – mai ales – fara sa ma puna in garda cu profilul prezentarii.
      Promit ca a fost ultima data cand am pus botul, orice mi-ar mai promite!
      Stii cati neuroni ma costa pe mine faptul ca nu o „perii” pe patroana? Multi, tare multi, dar asta sunt si gata. Sa fie ea sanatoasa.

  4. eumiealmeu zice:

    sunt unii oameni care chiar dacă te sună rar şi chiar te solicită atunci nu te jignesc prin intervenţia lor… dar alţii, chiar dacă-ţi fac bine, au o atitudine că … mai bine te lăsau în jeg… (cam dură exprimarea, dar sper să înţelegi senzaţia!)

  5. cafeauata zice:

    Sunt unii oameni pe care atunci cand ii aud la telefon, imi rade sufletul. Din pacate, insa, destul de multe firme isi racoleaza potentialii clienti insistand la telefon, spunand neadevaruri, doar sa ia un ban. Dar si asta face parte din civilizatie, din democratia pe care atat am dorit-o…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s