La inceput de concediu

De luni, adica din prima zi de concediu, ne-am propus ca marti dimineata sa o stergem spre Iasi. N-am fost niciodata in zona, iar acum, cand oameni tare dragi noua s-au mutat acolo, nu am stat prea mult pe ganduri… Am adunat toate cele necesare pentru maxim o saptamana de leneveala intelectuala si munca la camp, am anuntat in dreapta si in stanga ca plecam, ne-am interesat chiar si de conditiile meteo. Ei, dar fiind in concediu, stingerea s-a dat in jurul orei 2 dimineata, iar ochii mei au spus „destul somnului” abia pe la 10, cand deja era prea tarziu sa pornim, avand in vedere faptul ca vrem sa mai si vedem una-alta pe parcurs, deci am putea ajunge cam in 10-12 ore.  Si ce daca? Suntem in concediu, plecam cand si unde vrem si ne intoarcem la fel, cand vrem, dar nu mai tarziu de 15 august.

Fara nici o legatura cu libertatea acestor zile, mi-am amintit un film extraordinar (Culoarea Purpurie), vazut inainte de 89, pe vremea cand stateam la video cate o noapte intreaga, pe la prieteni sau cunostinte sau cunostinte de-ale cunostintelor. Filmul a primit multe premii si nu ma mir, si numai daca ma gandesc ca in distributie o gasim pe Woopy Goldberg si pe Oprah Winfrey. Regizat de Steven Spielberg, dupa nuvela cu acelasi nume scrisa de Alice Walker si care a castigat Premiul Pulitzer, filmul m-a impresionat si atunci mult, cu toate ca relatiile dintre mine si sora mea, la vremea respectiva, erau mult mai reci decat sunt acum. Astazi am revazut  cateva scene de pe YT, printre care si cea a despartirii surorilor. Va las cu aceasta scena (una dintre cele mai impresionante, spun eu) si cu un blues care face parte din coloana sonora a filmului. Shug Avery – Miss Celie’s Blues (Sister).

Publicitate