De luni, adica din prima zi de concediu, ne-am propus ca marti dimineata sa o stergem spre Iasi. N-am fost niciodata in zona, iar acum, cand oameni tare dragi noua s-au mutat acolo, nu am stat prea mult pe ganduri… Am adunat toate cele necesare pentru maxim o saptamana de leneveala intelectuala si munca la camp, am anuntat in dreapta si in stanga ca plecam, ne-am interesat chiar si de conditiile meteo. Ei, dar fiind in concediu, stingerea s-a dat in jurul orei 2 dimineata, iar ochii mei au spus „destul somnului” abia pe la 10, cand deja era prea tarziu sa pornim, avand in vedere faptul ca vrem sa mai si vedem una-alta pe parcurs, deci am putea ajunge cam in 10-12 ore. Si ce daca? Suntem in concediu, plecam cand si unde vrem si ne intoarcem la fel, cand vrem, dar nu mai tarziu de 15 august.
Fara nici o legatura cu libertatea acestor zile, mi-am amintit un film extraordinar (Culoarea Purpurie), vazut inainte de 89, pe vremea cand stateam la video cate o noapte intreaga, pe la prieteni sau cunostinte sau cunostinte de-ale cunostintelor. Filmul a primit multe premii si nu ma mir, si numai daca ma gandesc ca in distributie o gasim pe Woopy Goldberg si pe Oprah Winfrey. Regizat de Steven Spielberg, dupa nuvela cu acelasi nume scrisa de Alice Walker si care a castigat Premiul Pulitzer, filmul m-a impresionat si atunci mult, cu toate ca relatiile dintre mine si sora mea, la vremea respectiva, erau mult mai reci decat sunt acum. Astazi am revazut cateva scene de pe YT, printre care si cea a despartirii surorilor. Va las cu aceasta scena (una dintre cele mai impresionante, spun eu) si cu un blues care face parte din coloana sonora a filmului. Shug Avery – Miss Celie’s Blues (Sister).
Cate nopti pierdeam ,cum inchiriam un video sau da,pe la prieteni…astazi cu atatea canale parca nu mai are acelasi farmec cu toate ca avem de unde alege pe gustul fiecaruia dintre noi…am vazut filmul…iti doresc un concediu minunat!
Parca s-a epuizat stocul de „farmec” din toate lucrurile pe care le avem, pe care le facem. Sau suntem noi prea blazati? Cert este ca in acea perioada am vazut multe filme deosebit de bune, filme care m-au marcat si – cu toata oboseala – stateam si le devoram. Am mai „prins” si umpluturi, dar acelea nu mi-au ramas cu nimic in minte…
Multumesc pentru urare, sper sa fie! Hai si tu sa hoinaresti cu noi!
Ai dreptate in legatura cu filmul.E fantastic!
Atunci,l-am inregistrat si eu pe o nenorocita de caseta sa-l putem vedea acasa,in liniste.Sa putem sa plingem in voie,daca ne venea.
Cafeluto,cafeaua-i buna si in ceasca si din sticla,pe drum.Asa ca,bucura-te de ea (cafea) orinde ai fi-daca tot esti in concediu.Sper sa aveti vreme faina pe oriunde ati merge,sa puteti face si poze.Pentru blog…
Concediu placut!
Ma intreb de ce acest film de exceptie nu a fost difuzat niciodata, pe niciun canal dupa 89? Sa fie din cauza costurilor sau unii nu ne vor prea luptatori pentru drepturile noastre?
Cafeaua? Este buna la orice ora, in orice conditii, dar daca mai sunt si in concediu, scena este mai mult decat perfecta. Multumesc pentru urare!
Concediu placut, sa va relaxati, sa va fie bine!
Multumesc pentru recomandare, o sa caut filmul!
Multumim, asa a fost pana acum… Ar mai fi cateva zile, dar se pare ca „placutul” a trecut.
Concediu frumos sa aveti!
Multumesc, a fost frumos, acum este doar de refacere.
eu ma plimbam prin cismigiu cand am aflat ca pleci in concediu…
distractie de moldova culta sa ai! 🙂
Am stiut ca esti in Cismigiu, am si intrebat cum puteti sa beti o cafea (sau ciocolata) fara „Cafeaua ta”? A fost bine si frumos in Moldova, chiar nu ma asteptam la unele lucruri pe care le-am vazut acolo…
concediu frumos si relaxant, acum imi explic absenta voastra 😉
am sa caut si eu filmul, m-au rascolit clipurile, de exceptie!
Multumim, a fost asa cum ne-ai dorit!
concediu placut! te asteptam cu povesti frumase! 🙂
Placut tare a fost, multumesc! Povestile au mai ramas putin sa stea in sac…
hm, hm, nica nica pe aici?
revenind şi recitind, m-a apucat râsul cu faptul că vedeai filmul la cunoştinţele cunoştinţelor… cam ăsta e românul, se duce peste tot pe unde e invitat sau invitat … prin alianţă. nu vezi aşa ceva în străinătate, fiecare stă pe parcela lui: chiar dacă nu are gard s-o delimiteze, el ştie unde-ţi e plapuma şi unde începe a lui! 🙂
Catinel, catinel, ca-i cam naspa cu revenirea.
Pe vremea „aceea” parca era altfel, iar un lucru este cert: nu apucasem sa o iau in freza de la prieteni.