Oameni frumosi

Am scris candva ca stiu o frumoasa poveste de dragoste, traita la o varsta cand majoritatea oamenilor isi vad de nepoti, de medicamentele zilnice luate cu sau fara rost, de stat la cozi unde este vreo promotie, parand ca nu au iubit niciodata, ca viata le-a fost intotdeauna intunecata.
Intaia intalnire a celor despre care va spun a avut loc la inceputul anilor ’60, pe vremea cand erau cu totii in Vale, absolventi ai Institutului de Mine din Petrosani. O gasca pe cinste, de aceeasi varsta, cu aceleasi ganduri, vise si plini de optimism. S-a intamplat ca doi cate doi sa-si intemeieze cate o familie, apoi sa se imprastie prin tara, acolo unde era nevoie de ei si unde fiecare si-a trait viata alaturi de sot/sotie, de copii, de prieteni noi. Ea, impreuna cu ai ei, a mers in Baia Mare, oras unde avea o cariera stralucita, la fel ca si sotul. Multe iesiri in strainatate, deschiderea orizontului fiecaruia facand din ei (pentru mine) persoane fata de care ma simteam infiorator de complexata. Din acest motiv nu am reusit sa ma apropii nici de copiii lor, considerand ca avem lumi diferite, fiindu-mi rusine de multele lucruri pe care nu le stiam, in comparatie cu ei. M-am intalnit cu fiica lor in urma cu 5 ani, la un eveniment, unde am constatat cu destula parere de rau ca tot complexata ma simt. Dar nu asta este important. Dupa pensionarea sotului, s-au mutat in Brasov, unde au trait cativa ani, alaturi de copiii deja mari, printre altele cu nunta dar si cu divortul fiicei. Parea ca vor trai ani multi si fericiti, ca vor avea o batranete de poveste, pana in ziua in care sotul a facut un stop cardio-respirator, iar cei de la SMURD nu au putut face nimic. Socul a fost imens, durerea pe masura. Insa timpul le aseaza pe toate. Dumnezeu i-a dat putere atunci cand credea ca nu mai poate si viata a mers mai departe. Pentru ca toti anii acestia, din ’60, au fost o gasca, prieteni de familie care isi petreceau uneori concediile impreuna si care tineau legatura, l-a anuntat si pe el, prietenul de-o viata, daca poate si vrea sa participe la funeralii. Apoi, se auzeau la telefon, isi erau parca mai aproape. Dupa trecerea unui timp suficient cat sa nu fie considerat imoral, el a mers la matusa ei (are peste 80 de ani!) si a cerut-o de sotie pe ea, cea pe care o cunostea de-o viata, cea care pana atunci i-a fost cea mai buna prietena. Cum altfel? Trebuia sa o ceara de la cineva, nu? Si, de la oricine ar fi cerut-o, sunt convinsa ca ar fi primit-o. Asa s-au casatorit, cand anii lor incepeau cu cifra 6, dar tot ceea ce i-a legat pana atunci, acum i-a sudat definitiv. Sunt fericiti, deschisi, calatoresc mult, traiesc fiecare zi ca si cum ar putea sa fie ultima, daruindu-se unul altuia asa cum ar trebui sa invete toti oamenii sa o faca. Pentru mine sunt oameni de la care pot sa invat dragostea de viata, dragostea de oameni, felul in care pot sa fiu deschisa celor din jurul meu.
Vazand frumoasa lor poveste cred ca unele lucruri se intampla (dar nu intamplator!) si ca ne dam seama ca asta a fost visul nostru doar atunci cand il traim.
De ceva vreme incoace ma obsedeaza o melodie veche, veche de tot, pe care banuiesc eu ca o asculta sora mea in draci, probabil ca era indragostita. Si ca sa scap de obsesie, o las aici.

Acest articol a fost publicat în OAMENI tare dragi mie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Oameni frumosi

  1. fosile spune:

    Asta inseamna ca este o prietenie continuata si de necesitate.Bag sama sa au ramas amindoi fara apartinatori-in mod natural- si au hotarit ca se pot sprijini mai bine daca ramin impreuna.
    Eu inclin sa cred ca iubirea lor a fost de mai demult,dar si-au respectat prietenii si familia.
    Frumoasa batrinete pot avea…

  2. redsky2010 spune:

    e placut cand intalnesti exemple cu „se poate ss asa” si sunt de bine.
    sa le dea D-zeu viata lunga si fericire!

    • cafeauata spune:

      Cred ca sunt tare putini cei a caror varsta incepe cu 6 si care indraznesc sa faca acest pas si inca din dragoste!
      Sa se poata bucura cat de mult timp unul de celalalt, asta le doresc si eu.

  3. yousef59 spune:

    Pe lumea asta exista multi oameni frumosi la suflet,prieteni adevarati la bine si la greu..frumoasa poveste…totusi ,nu toti cei care raman singuri reusesc sa „sudeze veriga rupta”…sau sa inchida „rana”..melodia ,frumoasa ,trista…Tot binele!Sa fie soare pe strada tuturor!

    • cafeauata spune:

      Majoritatea oamenilor nici macar nu realizeaza ca pot avea fluturi in stomac la asa o varsta. Iar daca simt ceva de genul acesta, cred ca merg la medic sa-si faca un consult…Totul depinde de noi si – asa cum spunea un citat de la tine – trebuie doar sa indraznim.
      Binele inzecit si tie!

  4. BlueRiver spune:

    Lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample… Frumoasa povestea celor doi si, cum spunea fosile, cred ca cei doi s-au placut din tinerete, iar acum s-au regasit 🙂

    • cafeauata spune:

      Eu chiar sper ca inca din tinerete si-au fost dragi, nu este frumos? A fost nevoie doar de putin curaj, cred eu, pentru a invata viata in doi acum. Dar a meritat!

      • BlueRiver spune:

        Ei zic ca asa le-a fost scris :)… poate, daca ar fi fost impreuna din tinerete, nu le era asa bine ca acum :). Fiecare a avut cate o experienta de viata, din care a invatat si a cumulat, stiind acum sa daruiasca din toata aceasta experienta 🙂

  5. Georgiana spune:

    e clar ca dragostea nu cunoaste varsta!! ajuns singur trebuie doar sa-ti ochii deschisi. de noi depinde fericirea noastra viitoare 🙂 Cunosc cazuri care-au preferat sa se inchida si sa-si planga de mila… Deci bravo de o mie de ori acelora deschisi la minte si la suflet!
    pup cafeluta!

    • cafeauata spune:

      Din pacate astfel de exemple nu se discuta la TV, cu toate ca sunt convinsa ca sunt si alti batranei frumosi, care se tin de mana ca doi tineri, care isi zambesc, care se bucura de fiecare zi traita impreuna.
      Te pup si eu!

  6. Diana Alzner spune:

    Dragostea e altfel la fiecare vârstă. Sau e aceeaşi? Nu ştiu. Dar cred că este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui om.

    • cafeauata spune:

      Cred ca dragostea la o varsta inaintata este mai asezata, amestecata cu multa intelepciune si respect. Imi inchipui ca trebuie sa fie o senzatie deosebita de ceea ce traim la 20 de ani. Poate vom simti si noi cum este sa iubesti la 60 de ani.

  7. Acuarele spune:

    Interesanta intamplarea, iar cei doi sunt norocosi ca iubirea lor s-a pastrat intacta si au regasit-o peste ani.
    Sunt impresionata, asa o poveste de dragoste, si care mai e si adevarata, nu auzi des!…

  8. convietuire spune:

    Cu siguranta avem mereu ce invata de la astfel de povesti.

  9. cafeauata spune:

    Uneori imi este teama ca voi uita, ca atunci cand voi avea nevoie sa stiu nu imi voi mai aminti… E bine – totusi – ca teama aceasta trece.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s