Vecini de o viata

Locuim in acelasi bloc de aproape 29 de ani, o viata de om. Majoritatea vecinilor au venit, au plecat, au vandut sau au inchiriat, doar noi si vecinii de vis-a-vis am ramas. Din generatia parintilor mei fiind, acum sunt batrani, au peste 70 de ani si sunt bolnavi, tare bolnavi. Domnul, bun tamplar candva, sufera de diabet de cand il stiu, chiar daca in urma cu multi ani ii placea alcoolul, ceea ce nu era foarte indicat pentru glicemia lui. Dar ne distram dupa ce sotul meu si inca un vecin (impreuna cu care nu faceau cat bolnavul de diabet in greutate) se chinuiau sa-l aduca pana la etajul patru, iar odata ajuns acasa, el recunostea ca este baut, nu are criza de diabet. E drept ca mai mult ma distram eu, baietii promitand ca nu vor mai pune botul data viitoare. Doamna, asistenta la un spital de ginecologie, a fost mereu deosebit de draguta, sociabila, saritoare daca aveam nevoie de injectii facute la fata locului. Anii au trecut si parca mai tare se vede pe ei, chiar daca si noi ne resimtim uneori. Domnul a avut nevoie de amputarea unui picior de la genunchi, iar celalalt picior este fara degete, ambele operatii din cauza bolii incurabile. A incercat cu o proteza, dar ceva nu a mers, nu s-a putut obisnui cu ea, asa ca – de cel putin doi ani – el nu a mai coborat cele patru etaje decat pe targa, atunci cand o urgenta il determina sa cheme ambulanta.  Incerc sa-mi inchipui cat de greu a putut sa-i fie doamnei, sa-l intoarca de pe o parte pe alta, sa-l sustina pana la baie, sa-l spele si sa-i asculte urletele atunci cand (destul de des, zic eu) el nu-si mai putea controla iesirile. Ce sume au cheltuit cu spitalizarile, cu medicamentele, nici nu vreau sa ma gandesc! Dar necazurile nu vin niciodata singure, asa ca (in urma cu doua luni) domnul a facut o comotie cerebrala. Poate ca nu as fi aflat, doamna fiind in ultima vreme mult mai retrasa, dar avea nevoie sa vorbeasca cu fiul sotului, fiu care era la Urgente, astepta rezultatele tomografiei. Iar pentru ca folosirea telefonului mobil nu ii este tocmai familiara, cu multa jena a sunat la usa si m-a rugat sa o ajut. Cu cea mai mare bucurie am facut-o, ma simt bine daca pot face cat de putin pentru ea.  Cateva zile mai tarziu, cand domnul deja a fost adus acasa, ea a trebuit sa mearga la o clinica, iar ca sa nu lipseasca mult de acasa, a ales-o pe cea particulara, de la capatul strazii. Asteptand acolo, brusc i s-a facut rau, au inceput sa o doara infernal picioarele, apoi nu le-a mai simtit deloc de la genunchi in jos. A fost un ingeras in zona, pentru ca un cadru medical a inteles imediat despre ce este vorba, a chemat o ambulanta si a trimis-o la Cardiologie, unde a intrat direct in operatie, operatie in timpul careia i s-a eliminat un tromb (cheag de sange) care se pornise sa circule prin vene si riscul de a ajunge la inima era urias. Doamne ajuta, a scapat! Am aflat  cand ne-am intalnit pur intamplator pe scari. De atunci, in decurs de doar cateva saptamani, vecina mea a imbatranit mult, e mai micuta, mai slaba, mai fara vlaga. Fiul sotului ei vine zilnic si aduce toate cumparaturile, le face mancare si curatenie, doamna nu are voie sa faca nici cel mai mic efort. Ieri dimineata, singura zi in care nu suna telefonul pe post de desteptator, a inceput Cola sa latre aiurea, am crezut noi, luati din somn. Dar era pe bune, vecina batea finut la usa. Am deschis si am vazut un om speriat, jenat peste masura pentru faptul ca ne deranjeaza, spunandu-mi ca are nevoie de sotul meu. Avea nevoie saraca sa gaseasca doi barbati care sa il ridice pe sotul ei de pe podea, unde cazuse in timpul somnului. Cand au intrat ajutoarele in camera au gasit un barbat mic, neajutorat, rusinat de situatia in care se afla si o doamna speriata, jenata pentru ca ne-a deranjat, dar si dornica sa-si spuna pasul. Este atat de singura…Si ma tot gandesc cum as putea sa-i fac uneori cate o bucurie, cum as putea sa-i fac putina lumina in suflet, stiind ca nu primeste nimic pe gratis, nici macar fructe? Nu vreau sa intru cu bocancul in sufletul ei, nu vreau sa o fac sa se simta jignita, dar vreau sa stie ca suntem aici, vis-a-vis, si oricand poate apela la noi. Imi amintesc ce linistita eram si eu cand stiam ca mama are o vecina care ii sta alaturi la orice ora.

Nu stiu cum este domnul, dar doamna este pregatita pentru Marea plecare, ea si-a pus ordine in ganduri si este deja impacata cu ceea ce urmeaza. Incerc sa invat ceva din atitudinea ei de acum, cu siguranta imi va prinde bine.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Vecini de o viata

  1. redsky2010 spune:

    mi-ai amintit de mama mea, care locuieste departe, e singura si zilele trecute i-a fost rau, a cazut in baie si a stat acolo pe jos, cine stie cat, pana si-a revenit. cu toate astea se incapataneaza sa nu vrea sa schimbe orasul in care a trait o viata de om, iar eu nu stiu cum as putea-o ajuta.
    e atat de greu sa vrei sa ajuti si sa nu stii cum…

    • cafeauata spune:

      Nu are mama ta o vecina care sa-i fie aproape? Este o solutie in astfel de cazuri, cand dragii de parinti nu pot sa se desparta de cuibul lor. Evident, rezolvarea optima ar fi sa fii tu vecina, dar … Eu chiar eram linistita cand stiam ca tanti Veronica este acolo, langa mama mea, ca are numarul meu de telefon, ca urca in fiecare dimineata sa vada cum se simte. In ultima vreme, ca si cum ar fi simtit ceva, mama i-a dat chiar si cheie, sa poata intra in apartament daca…

  2. fosile spune:

    Cafeluto,in mod sigur s-au simtit jenati de situatie si au suferit .Eu zic sa incerci sa zici „prezent” de cite ori are nevoie ,fara sa insisti.Se simt ei suficient de neajutorati si fara sa le-o arate si altii,chiar bine intentionati.

    • cafeauata spune:

      Tocmai de asta imi este teama: sa nu deranjez cumva, sa nu intru cu bocancii. Asa cum spui, poate este mai bine sa ajut doar cand mi se cere, in rest sa ma gandesc cu drag la ei, sa spun o rugaciune si pentru sufletul lor, in speranta ca le va fi mai usor, un pic macar.

  3. eumiealmeu spune:

    1. Cu cea mai mare bucurie am facut-o, ma simt bine daca pot face cat de putin – aici este secretul fericirii celor din jurul nostru – noi înşine! 🙂
    2. Cred că azi trebuie să citesc postări doar despre miracole – uneori le fac îngerii, alteori oamenii devin îngeri. lucrul acesta îmi aminteşte despre cuvintele Mântuitorului – Dumnezeu poate face oameni din pietre – cu atât mai mult îngeri din oameni care-L iubesc.
    nu-i aşa că e cel mai plăcut să fii înger, chiar de pe acum? 🙂

    • cafeauata spune:

      Stiu doar ca nu imi este niciodata greu sa ii ajut, ca imi este drag sa intalnesc orice vecina care vine cu plasa de la cumparaturi si sa o duc eu pana la usa, apoi ajunge si ea, incetuc. Mi se pare firesc, nu obligatie. Este o srnzatie minunata!
      Si imi placea mirarea dn ochii lor obositi, zambetul lor cand le ceream voie sa le ajut. Acum s-au mai obisnuit.

  4. BlueRiver spune:

    cafeluta, eu am o vecina in varsta… o stiu doar de 18 ani, de cand m-am casatorit si am venit aici. Cand are nevoie apeleaza la mine(doar la mine) s-o ajut, cu chestii marunte: sa-i pun o perdea, sa-i mut butelia… uneori, daca are nevoie de ceva din piata, ma suna si ma intreaba daca am drum si daca ii pot lua si ei (chiar daca nu am treaba in piata, ii spun ca am si ma duc si ii iau)… cand a avut nevoie de un sapun sau o cafea, i-am dat de la mine, n-am lasat-o sa mai dea banii pe ea. A fost o femeie cocheta, se ingrijeste si acum, doar ca nu mai poate sa mearga, are picioarele umflate si vinete… De 1 martie, ii dau intotdeauna un martisor si o floare, iar de 8 martie, ii dau flori si cate un parfum… mereu ii dau lacrimile, imi multumeste si imi zice ca doar de la mine primeste ceva in zilele astea… iarna, inainte de craciun, ii impodobesc o creanga de brad s-o puna in casa, e un alt lucru care o bucura foarte tare… stiu ca ma apreciaza si ma iubeste, si n-ar vrea sa plec de aici, de unde locuiesc 🙂

    • cafeauata spune:

      Cred ca te simti bine, de fapt e prea putin spus „bine”, este o senzatie de implinire cand vezi bucuria in ochii cuiva. Vezi? Din nou esti norocoasa!

  5. Acuarele spune:

    Daca va aflati pe-aproape de ei, este ca asa a fost sa fie, au avut noroc cu asa vecini buni si milosi!… Iar gesturile vi se vor intoarce inzecit, zi de zi si mereu!…

    • cafeauata spune:

      Din pacate, se lasa mult prea putin ajutati. Iar de insistat, e jenant sa tot insist, asa ca nu-mi ramane decat sa sper ca nu vor sta pe ganduri cand vor avea nevoie de noi, ca am reusit sa le transmit faptul ca nu ma simt deranjata niciodata. Imi sunt dragi, chiar daca relatia nu este foarte apropiata si le doresc o batranete mai frumoasa decat in ultimii ani.

  6. Acuarele spune:

    Ei te stiu, te simt aproape, si asta e tot ce conteaza. Poti sa le-o mai spui odata, ca sa nu aiba vreun dubiu… La varsta dansilor, au vazut multe despre firea omeneasca, schimbatoare si capricioasa, le e greu sa ceara de teama sa nu deranjeze… Insa ajutorul vostru repetat le-a intarit treptat increderea ca o faceti din inima si fara rezerve, ca sunteti copiii trimisi de Ingeri ca sa le fie aproape, sa-i sustina moral.
    Am observat cat de greu ne e sa ducem de unii singuri un necaz. Macar un umar pe care sa plangem sau o ureche care sa ne asculte conteaza enorm, chiar daca povara o vom ispasi tot singuri, caci fiecare isi are sacul lui…
    Sarutari, om luminos!

    • cafeauata spune:

      Chiar ca uneori am impresia ca doamna nu-si doreste altceva decat sa o ascult. Si daca „ma prinde” cand nu ma grabesc la servici, stau cu ea in povesti, adica o ascult. Eu nu pierd nimic, dar ei ii este putin mai bine.
      Te imbratisez!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s