Diagnosticari

Ieri a fost ziua vizitelor facute la „medici”. Am inceput cu „Medicina muncii”, un control anual de rutina, platit de firma, control obligatoriu pentru cei care lucreaza in alimentatie. A fost OK, cu toate ca de o saptamana nu ma simt chiar bine. Dar la palpare nu s-a simtit nimic anormal, asa ca doamna mi-a propus toata tevatura cu medic de familie, trimitere si o ecografie. Aiurea! In mod clar nu voi face nimic din toate acestea, doar daca situatia se va inrautati dramatic. Deci, sunt perfect sanatoasa pentru munca, vad bine daca imi pun ochelarii pe nas, inca nu am  varice de la interminabilele ore de stat in picioare, piticii de pe creier sunt suficient de educati cat sa pot conduce o echipa, inima inca bate nici prea des, nici prea rar, asa ca pot face fata urletelor sefilor, plamanii nu dau semne de oboseala, ce mai? Apta pentru munca!

Dupa atatea vesti bune, m-am intors in firma, m-am asigurat ca doamna a avut dreptate si inca pot sa lucrez, apoi…

Dupa ora 17 (adica, in timpul meu liber!) mi s-a pregatit ceva de catre mai marile mele sefe. Ele de ceva vreme merg la „sedinte” la acel „doctor” despre care am mai scris, adica, cineva care nu are studii de medicina, dar vindeca prin diete ciudate. Au tot incercat sa ma lamureasca si pe mine sa merg, dar din prima clipa omul nu mi-a inspirat nimic, asa ca am indraznit sa refuz pana acum. Dar, in urma cu o luna, am avut parte de niste senzatii necunoscute mie, pe care le-am pus pe seama inimii atunci, evident fara sa merg la cardiologie. De atunci cele doua sefe si-au trasat ca obiectiv principal, lamurirea mea de a ma prezenta la atotvindecatorul „domn doctor”. Astazi n-am mai avut nervi sa le tin piept, asa ca, manata si de o curiozitate mare, avand in vedere faptul ca era si gratis, am mers la „cabinet”. In aceasta tura de „consultatii” sediul este intr-o vila deschisa turismului clujean, intr-una din camerele de la parter. Cele care m-au determinat sa merg, au asistat la „sedinta” mea, luand chiar notite, intervenind cu comentarii, dand explicatii in locul meu. Pai cum credeti ca a inceput discutia? Cu intrebarea daca am copii, daca am facut avort, ce grupa de sange am? Apoi, a urmat ceea ce constituia (de fapt) fondul discutiei: daca fumez? Ei da, domnule „doctor”, fumez, beau cafea, bere neagra si Cola! Nu mi-am propus niciodata sa renunt la nimic din toate astea si nu vei fii tu cel care ma va lamuri sa o fac. Cand a vazut ca n-am taine in a recunoaste „pacatele cele mai mari”, a inceput sa-mi povesteasca despre huni si despre Attila, cel care este stra, stra, stramosul meu, asa cum cel al romanilor este Decebal (si Traian?). Cum si-au pierdut ungurii toate calitatile, cum trasaturile mele arata o descendenta elena, nicidecum huna, cum o pata din ochiul stang arata mari probleme la sanul din aceeasi parte, cum rinichii au probleme si la fel si plamanii mei, motive pentru care inima lucreaza mai mult decat normal, deci trebuie sa ma las de fumat! Cafeaua si berea neagra imi sunt vanturate de diavol pe la nas, dar voi sfarsi prin a-mi fi luate aceste placeri si atunci ma voi tavali in  chinuri, voi avea o moarte infioratoare, cu dureri fizice insuportabile, iar locul meu de dincolo va fi unul intunecat, intr-un total haos, unde bietul meu suflet nu isi va gasi niciodata linistea. Apoi a venit cu exemple despre oameni bolnavi de cancer in stadiu avansat, chiar terminal, care s-au vindecat datorita lui, despre oameni care sufera acum de boli grave din cauza parintilor sau bunicilor care au fost banditi, despre faptul ca un pacient tratat prin metodele lui a stat nemancat 56 de zile, dar din cauza dezhidratarii a trebuit sa fie internat in spital unde a suferit o moarte clinica, s-a decorporalizat, apoi, dupa trei saptamani , si-a revenit si a disparut si leucemia. Ce sa spun? L-am intrebat doar daca, in momentele mele de tavalire in chinuri, nu as putea sa fiu ajutata de un ingeras? – la care, fiind sigur pe un raspuns negativ, m-a intrebat daca ma rog vreodata la un inger? Poftim?! Daca? M-am infuriat, domnule, ce stii tu despre sufletul meu? Ce stii tu despre cuvintele nascute din sangele care imi curge in vene si pe care doar eu si El le stim, despre lacrimile varsate de mine, care nu sunt ortodoxa!, intr-o manastire unde L-am simtit? Ma intrebi daca ma rog? Arat a om care nu cunoaste, care a trait doar pentru el, care – doar pentru faptul ca fumeaza, bea cafea si bere – nu crede in Dumnezeu? Nu am fost obligata sa il lamuresc, nu acesta a fost scopul vizitei mele, asa ca l-am lasat in marea lui mandrie de vindecator de boli grave, in marea lui siguranta ca ceea ce face este corect, ca toti cei care (cu ultimele puteri, cand niciun medicament nu mai are efect), vin si ii dau lui bani pe povesti vor sfarsi printr-o trecere lina in nefiinta (spre deosebire de chinurile mele). Nu mi-a prescris nicio dieta, recunoscand faptul ca nu sunt genul de om interesat in a schimba radical alimentatia, felul de viata, obiceiurile. Sau – cel putin – nu acum. Acum merg – cat se poate – pe mana homeopatiei si imi este bine.

Cred cu toata inima mea in Dumnezeu, restul este numai si numai in mainile Lui!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rautati de fiecare zi, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Diagnosticari

  1. BlueRiver zice:

    Cu dieta nu ma poate convinge nimeni… a incercat si sotul meu, dar nu i-a mers si a renuntat 🙂

    • cafeauata zice:

      La mine singura dieta pe care ar fi vrut „doctorul” sa o urmez este cea care sa ma determine sa ma las de fumat, in rest nu intereseaza. Ori, eu chiar asta nu vreau, ca daca imi spunea cum sa scap de „colaceii” de pe talie, as fi fost numai urechi.

      • BlueRiver zice:

        la fumat renunt usor, dar fara sa-mi zica cineva… nu sunt fumatoare inraita 🙂

        • cafeauata zice:

          Esti o mare norocoasa (si din acest punct de vedere)! Eu fumez cel putin un pachet / zi si nu mi-am propus niciodata sa renunt. Atunci cand (din motive de fiere) am avut febra peste 40, n-am suportat nici mirosul, dar cum a scazut la 38, mi-am si aprins o tigara!

  2. fosile zice:

    A,deci au reusit sa te duca la nemernicul ala de nutritionist?
    Umflatul se ocupa de bolnavi de cancer in faza terminala?
    Inteleg ca multi din patronii din Cluj au nevoie de psihoterapie de grup ,unde cineva sa-i asculte si,mai ales sa le spuna cit sint de buni,dar ce legatura are asta cu bolnavii de cancer?
    Nu cistiga destul de la patroni,mai are nevoie si de la amariti?
    Urmeaza-ti calea,cafeluto,ca e cea mai buna pentru tine,iar pe nemernici lasa-i in plata lor.Si-o vor lua pe merit fiecare,

    • cafeauata zice:

      Pana la urma, le-am facut pe plac si am mers. A mai fost si curiozitatea, asteptam sa aud ceva nou, ceva ce n-am auzit la TV sau n-am citit in carti, poate atunci as fi fost interesata. Dar… povesti de doi lei, incercare de a ma lamuri sa ma las de fumat.
      Daca ai fi mers vineri in zona respectiva, ai fi fost socat de cat de multi oameni asteptau cuminti, in curte, sa le vina randul. Oameni pentru care si un cuvant articulat constituie un efort, darmite asteptarea de 2-3 ore. Pentru ce? Probabil ca in momentul in care boala nu mai reactioneaza la medicamente, oamenii sunt dispusi sa faca orice, altfel nu-mi explic.

  3. BlueRiver zice:

    Eu imi cunosc organismul, iar cand intervine ceva ce nu-mi dau seama(o durere, o stare), merg la medic 🙂

  4. Diana Alzner zice:

    M-ai emoţionat.
    Văd că Fosile zice că tipul, „vindecătorul” este un umflat. Trebuia să-l întrebi şi tu de dieta lui…
    Cel care are curajul să dea sfaturi spirituale să fie atent la sine, zic eu. Oricum, nu-l lua în seamă. Ceea ce este în sufletul tău e mult mai preţios şi mai aproape de adevăr.

    • cafeauata zice:

      Asa este, toti ar trebui sa fie cu bagare de seama la cuvintele spuse (sau scrise), pentru ca pentru unii ar putea sa fie liana de care se agata disperati, pe altii s-ar putea sa-i doara, unii s-ar putea sa fie atat de debusolati dupa cateva cuvinte negandite, incat sa-si ia viata. Nu-i de gluma, dar bietii bolnavi de cancer vad in cuvintele acestui „vindecator” o speranta, fara sa caute in spatele lor.
      Eu? Nu m-a interesat si nu ma intereseaza acest „doctor”, doar in masura in care le-am facut pe plac sefelor mele. Au auzit ca am un suflet mare, chiar daca dau din gura, ca nu sunt chiar pe moarte, deci nu trebuie inca sa-mi plateasca concediu medical, asa ca deocamdata s-au linistit.
      Ce este in inima mea stiu bine, nu pun la indoiala nicio clipa faptul ca daca nu fac rau nimanui, nu am de ce sa fiu pedepsita. Dumnezeu nu cred ca vaneaza micile noastre vicii sau greseli pentru a ne pune la colt, cred ca este mai ingaduitor…
      Zile frumoase!

  5. tetris zice:

    Eu am evitat sa merg la astfel de vindecatori – si prin Bucuresti sunt destui – am auzit destule povesti ca sa fiu circumspecta. Ia-o ca pe o experienta prin care ai trecut, nu pune la suflet. Asta e sarcina lor: sa condamne tot ce nu e conform cu sfaturile lor …

    • cafeauata zice:

      Foarte bine ai spus, condamna tot, ca si cum ar fi singurii buni pe pamant!
      Cum am scris, am mers doar ca sa-mi linistesc sefele, nu din convingere, din contra, stiu ca acest „vindecator” nu poate sa-mi schimbe viata in bine cu nimic. A fost o experienta despre care am scris si aici, poate vor mai citi unii-altii, care vor renunta astfel la a plati bani grei pe povesti.

  6. Georgiana zice:

    cred ca te-ai amuzat teribil :)))) bai frate, iaca cum face omu’ un banuc… cu vrajeala!
    Cat despre sefele tale… ce sa mai zic? :mrgreen:
    Te pup, cafeluto si-ti doresc sa fii bine!

    • cafeauata zice:

      Iti dai seama! Si ce banuc frumos face, ca sub 50 de RON nu da nimeni, ba sunt care dau si cate 200 (el nu cere nimic, nu da chitanta, dar are raspandaci care au grija…).
      Multumesc, sunt mai bine decat in urma cu o saptamana si sper ca ma voi insanatosi cum trebuie, ca m-am saturat!
      S si D frumoasa, te pup!

  7. yousef59 zice:

    Eu tocmai citesc” Indreptar de supravietuire „al lui Lazarev…nu am incredere in ei …doar citesc …iti doresc foarte multa sanatate si Dumnezeu sa te aiba in paza Sa!

    • cafeauata zice:

      Multumesc mult! Si tie iti doresc la fel!
      Recunosc faptul ca nu am citit Lazarev, in schimb am citit Cayce, in urma cu ceva ani, pana in momentul in care spunea el ca generatiile viitoare platesc pentru greselile inaintasilor. Ar putea sa fie adevarat, dar imi place sa cred ca fiecare isi incheie socotelile singur, fata in fata cu Dumnezeu. Si daca nu s-a potrivit, am renuntat la a mai lectura. Poate intr-o zi ii va veni randul si lui Lazarev…

  8. acuarele zice:

    Omul ala e malefic, oare nu isi da nimeni seama?
    Am patit-o si eu demult cu u sarlatan de genul asta: „stie tot”. De atunci nu mai calc la nici un medic in cabinet fara recomandare. Ai dreptate. Nu avem de ce sa acordam incredere gratuita medicilor. Si acum ami e cum mai e, dar sa vezi pe viitor ce medici o sa aiba tara asta!

    • cafeauata zice:

      Asa este! Din pacate, cei tare bolnavi fac orice, doar sa se vindece, platesc bani grei pentru cuvinte si sfaturi date de oricine este in „trand” printre cei cu bani multi. Cum am scris, eu nu am avut si nu am incredere deloc in acest „doctor”, am mers doar pentru linistea patroanei mele. Acum ma lasa in pace, o vreme macar.

  9. eumiealmeu zice:

    sună atât de sf că nici n-aş crede, dacă n-aş avea încredere în tine. dar am, aşa că nu pot zice decât… domn doctor, fă şi nişte cursuri de psihologie sau chiar pedagogie. pe de altă parte, şefele dau semne că ar ţine la tine – ele se manifestă ineficient pentru tine, dar e clar că încep încet-încet să se manifeste. e aşa bine să descoperi că cineva ţine la tine. sper să înveţe să demonstreze că te preţuiesc printr-un gest frumos, eficient pentru sănătatea ta.
    sănătate.

    • cafeauata zice:

      Multumesc pentru urare! Acum sunt mai bine, aproape bine total, chiar daca nu mi-a prescris domn doctor nimic. Am ajutat putin ficatul cu Anghirol (este facut din anghinare si supereficient in cazul meu) si cu mult somn. Sper ca va fi bine de acum inainte.
      Iti dai seama ca daca as fi pus botul, in subconstient ce bine ar lucra ideea lui, cum ca sanul meu stang este infiorator de afectat…Nici nu vreau sa ma gandesc cati oameni s-au putut imbolnavi doar pentru ca el a spus ca un organ le este afectat (restul face mintea, se cunoaste puterea subconstientului).

  10. redsky2010 zice:

    chiar daca indemnurile lui ar fi fost bune, dupa modul de abordare ales de el, e clar ca nici nu merita a fi bagat in seama. tu stii cand si de ce si daca vei renunta la ceva. pacat, in loc sa pleci mai usurata, ti-ai mai facut si nervi!

    • cafeauata zice:

      Norocul meu este ca il cunosc de 3 – 4 ani, intr-o vreme dadea „consultatii” la noi in firma, intr-un birou. Nu sunt de acord cu el din start, atata timp cat nu are absolut niciunfel de studii medicale. Nervii mi-au trecut cand am ajuns acasa, restul, nu conteaza!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s