Prietenii nostri patrupezi

Tot aud la TV ca pentru sanatatea mea trebuie sa fac cel putin 30 de minute de miscare pe zi. Aici se include si mersul pe jos, asa ca pot sa spun ca stau bine la acest capitol, avand in vedere faptul ca fiecare zi incepe cu 30 de minute de plimbare cu Cola.

COLA

Pe traseul nostru zilnic avem cativa prieteni patrupezi, care – daca inca nu sunt treziti – sunt chemati de sorecara noastra cu cateva latraturi hotarate, care sunt sigura ca inseamna ceva, atata timp cat toti isi fac aparitia pe la porti, cu raspunsurile de rigoare. Si, astfel, toata strada Actorului se anima, uneori chiar prea tare, spre deliciul meu, care sunt mereu invidioasa pe cei care inca dorm la acea ora.

Astazi v-o prezint pe Cipi,

CIPI

o catelusa dintr-o rasa de ciobanesti (carpatin, mioritic sau ce-o fi). Ne cunoastem din ziua in care a fost adusa aici, un ghemotoc cu multa, multa blana, care se gudura la gard cand trecea cineva. Pana tarziu in vara are blana mare, asa cum se vede, iar la un moment dat, vedem o Cipi tunsa la piele, care pare sa fie alt catel (norocul nostru ca raspunde la acelas nume, asa stim ca este ea). Este legata la cusca doar atunci cand cineva scoate sau baga masina in curte, in rest este libera sa se plimbe prin cat e ziua si noaptea de lunga, ceea ce este excelent chiar si pentru stapana ei, pentru ca asa cum ma lasa sa o mangai la gard, tot n-as avea curaj sa intru in curte, pare totusi un caine destul de bun pentru paza. Cu stapana am reusit sa schimbam cateva vorbe chiar atunci, la inceput, dar a fost suficient ca sa ne dam seama ca nu iubeste in mod special cateii, iar aceasta parere ni s-a confirmat pe parcursul anilor care au trecut. Nu ma refer la faptul ca nu o ingrijeste pe Cipi, ci la faptul ca n-am vazut-o niciodata sa o mangaie, sa ii vorbeasca, sa se distreze in vre-un fel cu ea. De regula toti proprietarii de patrupede, la un moment dat, se cunosc intre ei, povestesc, cer si dau sfaturi. Ea, niciodata! Ori are catel doar pentru ca l-a primit si nu ar fi fost OK sa-l refuze, ori se simte atat de importanta incat nu considera ca ar avea ce sa discute cu cei care se opresc sa o mangaie pe Cipi. Pacat, oricare ar fi varianta, pentru ca astfel de socializari pot fi adevarate terapii, spun psihologii.

Acest articol a fost publicat în Cola si alti catei și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Prietenii nostri patrupezi

  1. acuarele spune:

    E dragalas ghemotocul, pare ca te saluta cu ochii, se bucura de prezenta ta!… 🙂
    Se vede insa din privirea ei ca nu are parte de foarte multa afectiune, spre deosebire de Cola!… Asa ca si copiii, pe-afara, unii parinti nu stiu sa si-i valorizeze, sa si-i iubeasca cum merita, lovindu-i, certandu-i pe ton rastit, de comanda. Pacat, mare pacat…

    • cafeauata spune:

      Asa este, mereu o vedem trista, doar cand cineva ii spune cate un cuvant incepe sa dea din coada si sa se gudure. Pacat intr-adevar ca nu stim sa pretuim iubirea pe care o primim neconditionat, indiferent de unde vine aceasta.

  2. Georgiana spune:

    şi-o fi luat câine că aşa fac toti cei care locuiesc la casă.
    Are şi mama o vecină care-şi lasă câinele pe afară toată ziulica şi-l auzi noaptea cum scârţie în faţa uşii de la scară, care-i cu interfon. se duce maică-mea la 12 noaptea şi sună la proprietar, să deschidă uşa. Îi este milă de el… cred că vrea să scape de căţel, dar căţelul nu şi nu 🙂

    • cafeauata spune:

      Mereu am crezut ca daca un om nu isi doreste un caine, odata ce va avea unul, se va schimba. Nu stiu cum pot ramane impasibili la toata iubirea pe care o ofera acesti minunati, indiferent daca sunt sau nu de rasa.

  3. fosile spune:

    Ai dreptate cind spui de socializarile si prieteniile ce se nasc datorita cateilor.Avem prieteni de 25,20,10 si mai noi.Prieteni buni pe care i-am cunoscut la plimbare de catei.
    Frumoasa-i CIPI si importanta-i Cola.

    • cafeauata spune:

      Cred ca daca nu am fi avut catei, n-am fi cunoscut multi oameni deosebiti. Prin cartier chiar ne stie lumea de pe vremea cand am avut primul catel, adica de acum 25 de ani. E placuta senzatia…
      Cipi este o dulce, chiar si asa blanoasa, iar cand este tunsa, parca ar fi puiut…Iar Cola, este o increzuta, clar!

  4. Diana Alzner spune:

    Cola e o dulceaţă! 🙂
    Cipi se vede că e neiubită, nu zâmbeşte. Probabil stăpâna a luat-o doar pe post de sonerie la poartă…
    Eu am cunoscut oameni care nici măcar nu puneau nume câinilor. Erau doar „cuţu”…

    • cafeauata spune:

      Asa cum spui, mai ales cand doarme, ca in rest are atata energie incat ne termina.
      Cipica este un catel sensibil, iubaret cu unii, latracios cu altii, si cu o privire aproape umana. Absolut in fiecare dimineata trebuie sa trecem pe langa gardul ei, Cola sa o latre sa vina la noi si eu sa o mangai. Daca am face altfel cred ca nu ne-ar merge bine toata ziua!
      Ciudati oameni ai cunoscut, trebuie sa recunosc! Matusa sotului meu, chiar daca a avut caine nou, tot numele de Chindris i l-a pus, dar pe toti i-a iubit mult…

  5. BlueRiver spune:

    Cola zici ca-i de catifea 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s