Lumea in care traiesc

Intrebarea zilei de vineri a fost: de ce ma doare stomacul? Daca ma gandesc ca la prima ora am primit un telefon care mi-a crescut tensiunea la 250 si pulsul la 100, daca ma gandesc ca am trait doua ore de incordare nervoasa maxima, ca am fumat 13 tigari in 8 ore, ca am baut 6 cafele supertari, iar ca o cireasa de pe tort, am mancat jumatate de kilogram de icre pe o felie de paine (nu, nu erau icre negre!), poate voi gasi cauza durerii. Dar imi ajuta la ceva? Chiar daca si astazi voi lucra (vorba unui prieten, ma marit, adica avem nunta de organizat), nu se pune foarte tare la factorul stres. In schimb, va fi o noua zi de luni, o noua saptamana in care va trebui sa infrunt aceleasi persoane rauvoitoare care ne sunt clienti si care – parca – au singura menire de a ne pune toti nervii la incercare. Interesant cum – atunci cand un om a luat mita – este in stare sa calce in picioare orice principii si orice om, doar ca sa para ca el are dreptate. Nu are importanta ce urmari au faptele si spusele lui, nu conteaza ca distruge sanatatea cuiva, nici chiar faptul ca cineva ar putea sa-si piarda locul de munca nu conteaza.

Nu imi place lumea in care traiesc, nu imi plac oamenii fara valoare morala ajunsi in functii de decidere, nu imi place pupincurismul, si totusi am parte de toate acestea din plin!

Dar voi supravietui, pentru ca toate acestea imi sunt date pentru a fi mai puternica!

Acum vreau sa zambiti, apoi sa ascultati piesa pe care v-o dedic, intr-o zi cand ploua sau doar este cerul greu de nori…

Va doresc odihna maxima!

Acest articol a fost publicat în Dedicatii, Stari și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Lumea in care traiesc

  1. Alexandra spune:

    Cunosc senzatia, chiar foarte bine. Daca se intampla asa ceva in lumea ta, care e oarecum artistica, desi foarte profitabila, iti inchipui cam ce e la mine, o mare companie nationala. Dar acum sunt in concediu si vreau sa ma detasez, asa ca imi pun Purple rain, o capodopera dupa parerea mea!
    Weekend placut, Cafeloto! 🙂

    • cafeauata spune:

      Cu siguranta ca nu sunt eu cea mai napastuita de soarta, dar stii cum e, avem impresia ca tuturor le este bine, numai noua nu. Azi e liniste si pace, asa ca savurez momentul. Cum ti-am mai spus pe la tine, fa in concediu tot ce as face si eu si – mai presus de toate – bucura-te!
      Mi se pare normal sa iti placa si tie „Purple rain” , eu as asculta-o intr-una fara sa ma plictisesc. De cateva zile o tot am in cap, asteptam doar momentul sa o dedic celor care trec pe aici.
      Vreme insorita pe unde vei merge!

  2. acuarele spune:

    Wow, tensiunea 25?? Am avut 24 cu 14 inainte de a naste, si de atunci n-am mai scapat de probleme, zilnic iau medicatie. Dar valoarea mentionata de tine te ducea direct… in Rai, daca nu aveai un inger pazitor constiincios si la datorie!… Merita sa mori pentru chestiuni de serviciu?… Cafeluto, fii tare, si nu te mai supara! Stiu ca poate suna nedrept, numai tu stii cu ce te confrunti acolo, dar linistea ta e pe primul plan!… Iar oamenii aceia dificili apar fiidca teama ta, a voastra, celor ce munciti in stres ca sa-i multumiti, ii atrage. Pentru inceput iti recomand rugaciunea. (Nu, nu sunt o persoana din acelea habotnice in ale bisericii, dar cred in Miracol). Roaga-te pentru cei ce te chinuie, sa fie primii pe lista ta… Aprinde-le si lumanari. Adopta o atitudine mentala de pace si impacare a ta cu tine. Roaga-te de cate ori poti, de cate ori iti amintesti, in gand. Va fi mai bine, vei vedea.
    Te imbratisez.

    • cafeauata spune:

      Ai dreptate, noi atragem tot ce ni se intampla, doar ca in momentele in care sunt in miezul nemultumirilor uit de tot ce stiu ca e bine sa fac. Sa stii ca am mai avut o perioada urata in urma cu cativa ani, si atunci chiar ma rugam pentru binele patronilor. Asta cumva mi-a dat o liniste, o incredere in mine, cu ajutorului careia am stiut sa stau cu ei la masa si sa discutam pe un ton normal, fara scandal.
      Multumesc pentru tot ce m-ai invatat! Imi voi aminti si voi actiona in consecinta.
      Imbratisari si tie!

      • acuarele spune:

        Stiu cum e cu uitatul cand vine vorba sa aplicam. Chestiune de vointa si de exercitiu… Ma bucur daca te pot ajuta cuvintele mele!… Daca ai mai experimentat rugaciunea in conditii similare, inseamna ca stii cum e senzatia aceea de pace si eliberare din stransoarea eului. Cand cei din jur ne incearca, inseamna ca e vremea sa rupem niste lanturi, sa renuntam la tiparele vechi, sa raspundem in mod cu totul nou, spargand zidul inchisorii, lasand lumina sa ne ajunga si pe noi…

        • cafeauata spune:

          Sper ca intr-o zi voi putea spune: „Am invins!”, sper ca voi avea suficienta putere sa raman aceeasi, indiferent de cei cu care mi se intersecteaza drumurile, sa merit lumina care sa ma protejeze de cele rele…

  3. VirtualKid spune:

    Oamenii sunt raspanditi in proportii egale (buni si rai) peste tot in lume. Depinde doar ce albie iti este harazita, dar fie si numai intr-o mica masura, ceva poti sa faci si tu ca sa-i cerni pe cei pe care ii accepti in preajma ta…

  4. cafeauata spune:

    Bine ai venit, Copil activ!
    Nu stiu daca proportiile sunt chiar egale, dar stiu ca uneori si eu pot fi perceputa ca un om rau. Cu toate astea, departe de mine gandul de a „sapa” pe cineva, eu ma opresc la rautati mici, din cauza carora nimeni nu se va gandi la sinucidere. Cat pot ii aleg pe cei care ma inconjoara, fireste, ca doar nu sunt masochista, dar se intampla ca in acest caz, cu acest om care provoaca atata agitatie in toata firma noastra, sa nu am nici eu si nici patronii alta solutie decat diplomatia si consumul de ceai antistres. Pana una-alta, eu voi face o cura de ceai gastric, sa-mi vindec stomacul, apoi, mai vedem…

  5. Strainul spune:

    In general daca nu faci rau la randul tau esti calcat in picioare. Societatea asta asa zis civilizata nu ne da de ales, pentru ca daca un om simte ca nu vei raspunde cand iti va face rau, o va face.
    Principiile, omenia sunt privite ca pe ceva ce au oamenii slabi, cu toate ca in ziua de azi este foarte greu sa mai fii bun.
    Imi pare rau pentru lucrurile care ti se intampla, sunt sigur ca nu le meriti, pari o persoana buna la suflet care nu ar face rau altuia intentionat niciodata.
    Sper sa poti reusi sa faci in continuare ceea ce este greu ..adica sa fii o persoana buna.

  6. BlueRiver spune:

    „Purple Rain”, amintirea tineretii mele…
    La munca incerc sa nu ma mai dau atentie persoaneleor care imi creaza o stare de nervi… mi-am impus sa nu ma mai atinga nici o rautate de-a lor 🙂

    • cafeauata spune:

      De aceasta data nu colegii de la servici sunt de vina, ci o firma beneficiara a serviciilor noastre, firma unde presteaza o „mituita” care trebuie sa ne gaseasca nod in papura. Dar trece si asta…

  7. eumiealmeu spune:

    @acuarele: superb sfat.
    posesoarei de blog vreau să-i zic aşa: unii se plâng că nu au de lucru. şi ar accepta orice. unii se bucură că au de lucru şi suportă şi îndură oricât. mie munca mi se pare că trebuie să fie cel puţin la fel de distractivă ca mariajul. aşa că dacă nu mă simt bine, plec. sau cum spunea Bill Clinton:
    s-ar găsi cineva care să muncească la fel de bine ca mine, dar nu cred că se va găsi altul care să se şi distreze la fel de mult muncind…
    hai că nu vreau să-ţi zic să-ţi schimbi locul de muncă, ci să nu mai iei în seamă ceea ce este dificil.
    1. nu te omoară dacă nu iese bine
    2. nu eşti tu vinovată dacă nu iese bine
    3. te dă afară dacă nu iese bine
    iuhuuuuuuuuuuuuuuuuu. ai plecat – iei iar partea pozitivă şi nu se ştie niciodată dacă nu ai făcut un pas înainte; dar oricum până se întâmplă toate astea eşti cu sănătatea giugiuc… (ce vremuri când se folosea acest cuvânt!)
    nu ştiu dacă eşti dintre perfecţionişti. dar dacă nu ai condiţiile perfecte, nimic nu iese perfect. doar o furtună la nu ştiu cât timp şi atunci… e de rău…
    aşa că trăieşte normalul şi detaşare maximă de oamenii urâţi la suflet.
    te sărut.

    • cafeauata spune:

      Multumesc! Conditii perfecte, spui? Eu le-as cataloga „mediocre”. Se pare ca asa este la moda: investitii cat de mici, castiguri cat de mari si un tap ispasitor. Sunt – totusi – optimista: nimic nu dureaza o vesnicie, nu?
      Imbratisari tie!

  8. fosile spune:

    Stiu cum e cind nu poti da un raspuns pe masura din cauza ca e client.Iar acest nesimtit client profita de asta si ma da citeva lovituri,numai de aceea ca poate.
    Cateii sint minunati,iar Printul o surpriza placuta pentru care iti multumesc.

    • cafeauata spune:

      Daca va fi sa lucrez candva in alta parte, cu siguranta nu va fi in acest domeniu! Si acum pot trece cu vederea unele chestii, dar cand o nemernica de asistenta sefa imi face viata un calvar, sufar ca un caine fara sa pot riposta. Este injositor sa tot dai dreptate, cand stii ca adevarul este altul.
      Ma bucur ca ti-au placut cele de pe langa problema mea!

  9. iulia spune:

    Cred ca trebuie sa exersezi mai mult aplicarea in practica a rugii: „Doamne, da-mi puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, curajul sa schimb ceea ce pot si intelepciunea de a face diferenta intre cele doua.” Mai ales prima parte. Candva, demult, am citit sfaturile unui medic psiho-pupu care explica foarte plastic modalitatea prin care trebuie sa incercam sa ne izolam de situatiile stresante care ne ataca din exterior. Mi s-a parut foarte nostima si am tot aplicat-o de-a lungul anilor: cica sa iti imaginezi ca te afli intr-o sticla de lapte (stii de care: aia de pe vremuri, cu sticla groasa, verde…) si totul ajunge la tine estompat. Vezi ceva, dar auzi putin si oricum nu poti fi atins de ceea ce se petrece in exterior. La mine a mers de multe ori. Aveam momente la serviciu (pe vremea cand eram si eu supusa capriciilor sefilor) cand chiar le spuneam celor din jur: gata! din acest moment ma aflu in sticla de lapte, nu ma mai enervez, nimic din toate astea nu mai ajunge la mine. Bineinteles, trebuia sa le explic si la ce ma refer… :))

    • cafeauata spune:

      Multumesc mult, Iulia!
      Doamne, daca ai stii cat ma rog, dar se pare ca – totusi – nu suficient. Sau poate ar fi mult mai rau daca n-as face-o. Cert este ca am microbul schimbarii oamenilor in mine, ca mi-ar place sa realizeze toti ca viata poate sa fie si frumoasa, dar nu toti sunt dispusi sa vada asa cum vad eu. Pentru prea multi singura valoare este banul, pentru care fac orice, se coboara la mojicii inimaginabile. Trebuie doar sa rezist tuturor atacurilor, ceea ce imi este mai usor datorita locului care este Acasa.
      Mai povestim despre izolarea in sticla, am multe de povestit…
      Te imbratisez!

  10. Lolita spune:

    Draga cafeluto, cunosc prea bine atmosfera tensionata provocata de cei de la serviciu ! Lumea in care traim zilnic implica si momente de acestea… Cel mai bine ar fi sa ne detasam, lucru care nu este foarte usor, sa ne izolam voit si sa ne abtinem de la a face comentarii care oricum nu vor fi apreciate si vor fi ca si gazul pe foc. Cum spunea si @strainul, societatea ne impune la un moment dat sa fim rai pentru ca altfel se interpreteaza gresit de cei nesimtiti. Nu inseamna si ca trebuie sa facem acest lucru. Pur si simplu, in cazul meu, mi-am impus sa nu mai fiu afectata de cei fara suflet si nesimtiti. E greu de realizat, dar merita incercat! Gandeste-te la nunta care va urma, la viitorul tau care nu trebuie sa fie innorat din cauza unor nimicuri oricat de dureroase ar fi ele…
    Zile senine si casa de piatra!
    P.S. Cred ca am inteles bine, e vorba de organizarea nuntii tale nu ?Asta ca sa fiu pe aceeasi lungime de unda. 🙂

    • eu spune:

      Nu ai înțeles bine! Eu am citit si am înțeles, concluzia: citiți fraților, citiți!

    • cafeauata spune:

      Bine ai venit, Lolita!
      Nu, nu este vorba despre nunta mea, aceea a fost in urma cu 28 de ani, ci despre una din nuntile pe care le organizeaza firma la care muncesc.
      Am mai avut postari despre cei din jurul meu, care – de regula – erau colegii de serviciu. Acum, insa, este vorba despre cea care reprezinta una dintre firmele beneficiare ale serviciilor noastre de catering. E mai grav…

  11. ANA spune:

    Doamne , cafeluto nimeni si nimic nu merita atita zbicuim care sa-ti ruineze sanatatea. Eu care ma aflu aproape de sfirsitul carierei mele , facind o retrospectiva a celor traite in multi ani de serviciu mi-am dat seama ca de multe ori am exagerat cu zbucuimul; treaba asta vine dintr-o nesiguranta a noastra raportati la altii, din oboseala, din dorinta de a fi intelesi , de a trai intr-o confrerie cu lumea. Ai primit destuile sfaturi bune ; eu nu-ti spun decit atit: nu arata sefei/ lui tau adevarata reactie pt ca devii si mai vulnerabila iar ei si mai fiare. Am in minte atitudinea a doi oameni ce se afla in postura de sefi:El- un profesionist bun , un om cu caracter , benign in atitudine dar cu o viata personala dezastruasa. Ca orice sef are si el iesirile lui nu tocmai blinde , dar avind o educatie buna si-a dat seama ca este ridicol cind tipa din toti rarunchii la niste oameni care nu au nicio vina decit ca se afla impreajma lui cind este furios. De ceva timp numai tipa la nimeni; anunta sec la intrara in serviciu: azi nu sint in toane bune. Oamenii il ocolesc , isi vad de ale lor si asa s-a trezit un singuratic. Dupa ceva autoanalize a ajuns un sef prietenos , cu aplecare spre intelegerea celor din subordine – unii i-au fost colegi de facultate- si mai echilibrat.
    Ea; sefa unei sectii ATI dintr-un mare spital bucurestean , cu sot ginecolog destul de muieratic; decite ori vine sotul acasa cu ruj pe camasa sau cu urme de parfum strain- ea este f posesiva – devine fiara ; tinta violentelor ei devin colegii si uneori si pacientii. Pt ca stiu acest motiv comportamental de la ea , am dezaprobat-o plingindu-le soarta subalternilor si o perioada nu am mai vorbit cu ea invocind anumite pretexte . Pina intr-o zi cind m-a incoltit si a tebuit sa-i spun ca-mi displace profund comportamentul ei si ca m-a intristat nemaigasind planuri comune de discutii. Dupa citeva luni m-a convocat la o intilnire , cind am avut o lunga discutie referitoare la acest comportament de care se rusina si ea si de unde am dedus cit de nefericita si instabila era.Deatunci a devenit mai blinda si mai putin nabadaioasa . Ti-am spus aceste doua modele de sefi pt a-ti mai etenua amaracuinea cind esti pusa in situatii care-ti ruineaza sanatatea. Asadar rugacuini fierbinti pentru binele nostru si al sefilor nostri. Mi-am amintit de o amica de a mea , slujbasa la o banca , ce are o sefa isterica: a adus preotul sa faca o slujba de alugare a raului; sugestie sau nu treburile merg mai bine. Sfatul Iuliei este f bun de urmat de catre toti cei cu sefi nabadaiosi. Iti doresc o saptamina buna si ai grija ce faci cu tensiunea.

    • cafeauata spune:

      Multumesc pentru toate cuvintele frumoase, Ana.
      Daca ai stii cat m-am saturat de urlete si scandaluri de-a pixu’! De ce mai stau? De frica, ma gandesc. De comoditate, poate.
      Ce sa aduc eu preot? Patronii au cel putin o data pe luna zi de adus preot, sunt zile la rand cand este prezent cateunul. Si ce daca? Ea, la fel de isterica, el, la fel de incordat, noi, la fel de jigniti.
      Viata merge mai departe, poate saptamana care vine va fi mai buna.
      Te sarut!

  12. eu spune:

    Poate de asta ți-am pus melodia ce se numește Babilonia. Uneori simți nevoia să urli, să spargi, să te revolți. Scrisul, în general ajută. E o formă de refulare. Cearta e o altă formă. Dar în cazul tău, fiind vorba de serviciu nu e indicat. Pe acasă, de asemenea. Ce mai rămâne. Te îmbeți, te culci, mănânci înghețată cu lingura…fiecare după cum e făcut. Așa că du-te și dansează, lasă-te purtată de muzică. Ritmuri precum cele ale Babilonei te pot scoate din criză, sau cele ale unei alte melodii, oarecum controversată pe care ți-am pus-o mai de mult.
    Nu cred că putem asculta tot timpul muzică cultă, muzică din anii de liceu cu formații și cântăreți de top. E ca și cum ai citi doar Kant sau Paler (am văzut că îți place). Simți uneori nevoia să citești ceva ușor, așa simți nevoia să asculți muzică de care unii afirmă că e ușoară, etc
    Una peste alta, lasă-te în voia simțurilor, a sentimentelor chiar dacă asta ar însemna să nu fi pe placul nu știu cui.

    • cafeauata spune:

      Da,da! Chiar eram in stare sa-i sar la beregata, norocul meu ca mai am urme de educatie…
      Toate trec, nu-i problema, imi doresc doar ca sanatatae sa-mi ramana la fel ca si pana acum, ceea ce, stiu eu?
      Astazi nu pot dansa, starea fizica nu-mi permite, dar poate de maine… Ma voi putea lasa in voia bucuriei de a fi sanatoasa.
      Saptamana frumoasa!

  13. Lolita spune:

    Draga cafeluto, eu sunt mai noua prin zona, dar gandurile mele sunt de bine si sper sa nu-mi fie cu bănat daca am comis o mica confuzie ! 🙂
    Tot ce am scris anterior, e valabil si ai grija de sanatatea ta ! E mult mai pretioasa !
    Zile senine!

    • cafeauata spune:

      Stai linistita, Lolita, nu este nimic ce sa ma supere, ba din contra, mi-a facut mare placere sa-ti citesc sfaturile! Urarea „Casa de piatra” se potriveste la orice varsta, nu-i asa?
      Multumesc pentru gandurile bune si sper sa mai vii la „cafeluta”.
      Sa ai o saptamana plina de bucurii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s