Duminica mea

Pentru ca in 7 nu am sarbatorit cu toti prietenii, am hotarat sa mergem cu cei care au lipsit de la „dans”, „felicitari” si „dar” undeva unde sa ne simtim bine, chiar daca va ploua. M-am pregatit cu mancare pentru gratar, cu beri si cu un Tiramisu facut sambata noaptea, dupa ce am venit acasa de la servici (ce nebunie cu sambetele astea lucrate!).

Duminica dimineata m-am trezit la ora 10, nefiindu-mi tare clar de ce inca nu ne-au sunat prietenii, de ce m-a lasat sotul sa dorm pana la ora asta, cand noi avem de facut un drum de 1,5 ore si eventual si cateva cumparaturi (am avut o fixa cu peste la gratar, dar a ramas pentru duminica viitoare). Timpul nu prea parea sa tina cu noi, dar tocmai de aceea am ales destinatia in asa fel incat sa ne simtim bine chiar daca se scutura norii de lacrimi… Intr-un tarziu, dupa ora 11 ne-a sunat prietena mea sa ne spuna ca ei cauta o firma de asigurari, pentru ca tocmai a expirat RCA-ul, iar dupa ce se va rezolva aceasta problema vin dupa noi. Pana la urma am reusit sa ne urnim aproape de ora 13, dar avand in vedere ziua libera care urma, nu ne-am facut griji, aveam tot timpul la dispozitie!

Daca va spun ca exista Raiul pe pamant, sa ma credeti ca, din punctul de vedere al unui turist, locul unde am fost poate fi numit asa! Este situat undeva la granita dintre judetele Cluj si Salaj, in apropiere de localitatea Aghires, iar  drumul este atat de bine facut, incat ai impresia ca esti in alta tara, nicidecum in Romania. Acum a fost a 2-a oara cand am poposit la acea casa care, de cand este proprietatea prietenului nostru, are o poveste care merita a fi scrisa, dar nu acum. Acum vreau sa ma laud cu cat de frumos este acolo, cu cat de bine m-am (si sper ca s-au) simtit, cu faptul ca mi-am incarcat bateriile pana la refuz!

Drumul spre casa din Rai

Nu am facut lucruri deosebite fata de ce face oricine cand ajunge cu prietenii la iarba verde, atat doar ca alaturi de mine era sotul si catelul meu, dar si cei mai dragi prieteni, ceea ce m-a facut sa simt ca mai mult de atat nu mi-as putea dori. Am inceput cu o scurta plimbare prin imensa gradina salbatica, cu iarba aproape cat mine de inalta (stiam unde este Cola doar dupa varful cozii si dupa cum se miscau plantele), cu un cires imens ale carui cirese desi inca galbene erau deja dulci, cu fantana care este acolo de cine stie cat timp, cu randunelele care zburau nebune deasupra noastra, cu toata linistea aceea ireala, care m-a facut sa-mi doresc o viata traita acolo.

Cola

Ciresul vedeta

Ciresul, Cola si cu mine

Bucatarul nostru a inceput sa faca focul in cuptor, sa pregateasca toate cele trebuincioase, apoi au inceput sa sfaraie carnurile, sa imprastie un miros care ne facea sa nu mai avem rabdare. Si, pentru ca papilele gustative isi faceau de cap, gasca s-a apucat sa manance un mic aperitiv, pe vremea cand noi inca ne plimbam prin gradina. Ne-au ramas si noua bunatati, nu-i vorba, doar ca diferenta intre aperitiv si mancarea de baza a fost prea scurta, asa ca parte din fripturi a ramas sa fie pusa la pachet. Desertul in schimb, a fost piesa forte, pentru a carui lichidare fetele au facut cateva miscari de sport, pentru ca altfel n-ar mai fi incaput!

Cadoul pe care l-am primit a fost unul cat se poate de inspirat, dupa cum se si vede:

Pe eticheta scria "Scaun de bere"!

Bineinteles ca nu putea lipsi un buchet de flori…

Flori pentru mine

Dupa tot chinul cu mancatul, dupa cat de bine ma simteam, am simtit eu nevoia sa dansez… Totul se potrivea perfect, chiar si muzica a fost de la un moment dat cea care se cerea dansata, pentru ca pana atunci am ascultat doar country, gen care pe mine personal nu ma incanta in mod special. Si am dansat: cu sotul sau singura, pe ritm sau aiurea, dar fericita! Si am mai facut si multe poze, poze pe care le voi posta cel mai probabil la iarna, cand ne va fi dor de verde.

Muzica duminicii mele (am imbatranit!) si pentru voi:

Si

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Excursii, Fotografii și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Duminica mea

  1. acuarele zice:

    BIne ai revenit, ti-am dus dorul!
    Chiar ai fost in Rai, si ma bucur pentru tine ca ai trait asa o experienta frumoasa alaturi de cele mai iubite fiinte, si de cei mai dragi prieteni!… Un Dar mai frumos nu exista pe lume!
    Te imbratisez, saptamana usoara si frumoasa!

  2. Georgiana zice:

    mă rog la Dumnezeu să mă ajute să fiu sănătoasă şi să ajung la tine odată ş-odată… ai atâtea colţuri de Rai să-mi arăţi încât acum îmi vine să iau trenul cu direcţia Cluj! 😀

  3. fosile zice:

    Te-ai scaldat in verde in ritmurile lui Iglesias si Vaya con Dios.
    Sper sa mai fie si duminica viitoare.
    La multi ani!

  4. BlueRiver zice:

    Vineri merg si eu la iarba verde… e banchetul celor de la clasa a IV a si il fac undeva la padure, verdeata, balta, casute(in caz ca ploua) 🙂

  5. eumiealmeu zice:

    a, nu, te rog, nu atat delir si rasfat… pai cum sa mai privesti viata cu ochi linistiti daca te duci in rai si te intorci de acolo?
    uneori chiar ma gandesc ce rau ne facem cu mana noastra ca ne realizam niste oaze… pentru ca apoi tot visam la ele si nu se pot repeta. oricum, urarea suna asa: sa/ti fie anul personal ca raiul prin care/ai umblat.
    si mie, ca nu e om sa nu fie o picatura egoist, imi doresc sa mananc din Tiramisu al tau cat mai curand. ca pe julio il ador, nu mai tre sa spun, iar ca vaya/mi aminteste de majorat si de discotecile nebune si adolescenta cu iubirile ei furtunoase… e iarasi evident, de vreme ce am varsta matusalemica pe care/o am.
    asa ca eu simt bucuria acelei zile, pe propria/mi piele…
    din nou la multi ani.

    • cafeauata zice:

      Am un an greu, urat, solicitant pentru unicul meu neuron si daca nu imi construiesc cate un picut de bucurie alaturi de cei dragi, simt ca voi pusca!
      Daca imi vei da de stire cu o zi inainte de a trece prin minunatul meu oras, te asigur ca vei avea parte de cel mai gustos Tiramisu pe care stiu eu sa-l fac. Si daca timpul va avea mila de noi si se va opri putin in loc, te voi duce macar intr-unul din colturile mele de Rai.

  6. eumiealmeu zice:

    am vazut ce i/ai spus Georgianei. cum ca tre programare. dar ce/ar fi daca am veni si cand esti la lucru si te/am astepta cuminti acasa? 🙂
    nu e de vise rele sa ne vorbim odata mai multe zane si sa te calcam ca prea ne fluturi bunatati pe la nas si ritmuri placute prin urechi. si nu mai face atatea invitatii ca o luam plutind spre tine…. 🙂

    • cafeauata zice:

      Daca va hotarati, inima si usa sunt deschise! Cu siguranta s-ar gasi o solutie inteligenta, ca doar n-am lasa frumusete de ocazie sa treaca pe langa noi!
      Deci… va astept cu drag, zanelor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s