Iubirea si casatoria

Pentru ca domeniul in care imi desfasor activitate este de asa natura, particip la ceea ce urmeaza dupa semnarea actelor de casatorie, adica la nunta. Si tot mai des imi dau seama ca  cele doua personaje principale sunt – deja! – satule una de cealalta, ca viata in doi nu prea mai are nimic ascuns pentru ei. Cat despre iubirea din ochii lor, am unele rezerve. Cu siguranta ca sunt si exceptii, dar in majoritatea cazurilor lipseste acea fericire, acea bucurie a faptului ca de maine vor fi doar ei doi. Pacat…

Si, citind „gandul” lui Aivanhov de mai jos, ma gandesc daca nu cumva iubirea adevarata exista doar inainte de casatoria oficiala?

Dupa ce apar hartiile, siguranta ca oamenii isi apartin oficial, iubirea tinde sa dispara, facand loc obisnuintei, plictisului, cautarii de „altceva”. Si atunci, ma intreb daca a existat ea vreodata?

” A existat o epoca in care fiintele erau cu adevarat capabile sa se iubeasca si sa-si fie fidele, de aceea atunci nu exista institutia casatoriei. Casatoria a fost instituita intrucat oamenii nu mai stiau sa se iubeasca. Au trebuit inventate niste legi, niste taine, pentru a-i obliga sa-si respecte promisiunule. Atunci cand iubirea exista, oare mai avem nevoie de niste hartii, de niste contracte, de la primar sau preot? Si oare toate hartiile, toti primarii si preotii pot impiedica cuplurile casatorite sa se tradeze, sa se distruga si sa se separe? Nu, din nefericire.

Atunci cand iubirea exista, nu este nevoie de nimic altceva pentru ca ea sa dureze vesnic, nici chiar de binecuvantarea preotilor. Fiindca Dumnezeu si-a dat deja binecuvantarea sa. Dumnezeu se afla in iubirea acelora care se iubesc cu adevarat, si aceasta este singura binecuvantare adevarata: iubirea insasi. „

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aivanhov-Ganduri și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Iubirea si casatoria

  1. acuarele zice:

    Are dreptate Aivanhov cu ceea ce zice.
    Oamenii la tara au obiceiul sanatos de a nu-si face acte decat tarziu, si nu in toate cazurile. Traiesc impreuna si daca nu se inteleg, se despart. Fara sa mai bata tribunalele si sa dea bani la avocati. Acum mai nou nici nu mai e nevoie, te poti desparti tot la oficiul starii civile, fara batai de cap. O problema ar fi copiii rezultati dintr-o relatie, de iubire sau de alt gen decat iubirea, nu conteaza, la despartire ei tot sufera… Prin actul casatoriei, parintele biologic poate fi obligat sa plateasca pensie alimentara copilului, in caz ca altfel n-ar avea chef sau s-ar face ca uita. Oricum e meschin sa astepte somatia de la tribunal pentru a plati suma respectiva, si totodata la fel de meschin sa se limiteze la acea suma, si asa destul de mica.
    Iubirea, da, daca ar fi, n-ar mai fi nevoie de acte.
    Dar… Dar! Oamenii sunt cum sunt… 😦

    • cafeauata zice:

      Daca oamenii ar fi integri, daca moralitatea ar mai exista, orice copil venit pe lume ar reprezenta iubirea, chiar daca relatia intre parinti s-ar rupe, el ar ramane acelasi copil, carne din carnea celor doi, ceea ce n-ar trebui niciodata sa se uite! Dar… Oamenii sunt din ce in ce mai putin oameni, inclusiv mamele, ceea ce este crunt.
      Ceea ce spune Aivanhov ar putea deveni scuza celor care nu mai stiu sa-si iubeasca perechea si gasesc brusc „marea dragoste” pentru care si-ar parasi si copiii, pentru care cel/cea care i-a fost alaturi pana acum nu mai are nicio valoare.
      Un lucru imi este clar: nu avem dreptul sa producem suferinta nimanui, cu sau fara acte. In momentul in care producem durere, iubirea noastra nu mai are nimic in comun cu Dumnezeu.
      Te imbratisez!

  2. Diana Alzner zice:

    Pe frontispiciul Casei Casatoriilor din orasul meu sta scris: „Casatoria inseamna sa te indragostesti in fiecare zi de aceeasi persoana.”

  3. acuarele zice:

    Asa scrie, Diana?… Am stat doi ani in orasul acela (cred ca acela) si n-am observat… 🙂

  4. Diana Alzner zice:

    Da, Acuarele, așa scrie! 🙂 Ai stat în Rm. Vâlcea?

  5. acuarele zice:

    Da, primii mei doi ani de… ucenicie!… 🙂

  6. eumiealmeu zice:

    @Diana – cred că e singura din ţară care are curajul să fie originală… celelalte sunt banale şi fără frontispiciu inteligent ticluit!
    @Cafeluţa – eu şi soţul meu nu am trăit împreună înainte de nuntă (înapoiaţi, da ştiu!) când am plecat la biserică, eram odihnită, liniştită, senină. am participat apoi la o sumedenie de nunţi. dacă cei doi locuiau împreună, nu o dată am văzut mireasa obligată să calce repede cămaşa, să caute nu ştiu ce are nevoie băiatuˇ că el nu se descurca, doar ea e obligată să ştie ce e în jur… şi aceasta nu era singura problemă – am văzut mirese care-au încasat-o în timpul nunţii sau miri care s-au pus pe băut când le-a fost furată mireasa: vine ea, iar dacă nu vine, cu atât mai bine, femei mai sunt în univers…
    mie-mi place ideea contractului de căsătorie; când fiecare e responsabil de ceea ce simte şi face pentru celălalt!

    • cafeauata zice:

      Frumos ati inceput viata in doi!
      Din pacate, ce vad in jurul meu ma indreptateste sa cred ca sensibilitatile se poarta mai mult in afara casniciei, ca mereu oamenii sunt tentati sa-si doreasca altceva, ca tot mai putin are importanta ce si cum simte cel cu care (la un momment dat) erau convinsi ca ii va fi totul pana la sfarsitul lumii.
      Oare cati se gandesc la repercursiunile pe care faptele / vorbele lor le vor avea asupra celuilalt? Prea putini, cred.

  7. ANA zice:

    Si eu sint trista pentru absenta iubirii in cupluri si a lipsei de iubire dintre oameni in general . Eu , desi numai sint asa tinara , ma aflu intr-o ipostaza in care am multa , multa iubire de daruiit. Din nefericire am constatat ca deschiderea mea spre a darui iubire nu este intimpinata cum ma astept eu; ca nu stii sau nu poti darui iubire inteleg , dar nici sa primesti ?

    • cafeauata zice:

      Bine te gasesc pe aici!
      Oamenii sunt ciudati… Cei care nu stiu sa primeasca iubire, isi plang de mila, cum nu sunt ei iubiti… Dar, de fapt, ei nu vor sa vada si sa simta nimic real din jur, prefera sa faca pe neantelesii, fara sa-si dea seama ca fiecare clipa traita este unica.
      Pe de alta parte, este frustrant sa daruiesti si sa te lovesti de un zid, dar lucrurile trebuiesc luate asa cum vin, important este sa avem pacea si linistea noastra interioara!
      Iti doresc zile frumoase!

  8. ANA zice:

    Multumesc pentru binete; ai un blog prietenos si cald si-mi face bine in momentul asta al existentei mele. Am invatat de putina vreme genul acesta de comunicare si-mi place foarte mult. Am o fata in America si mai multe prietene rspindite in lume si asa a trebuit sa invat acest gen de comunicare , motiv pentru care binecuvintez masinaria asta numita computer care la inceput m-a speriat de moarte . Ramin la fel de pozitiva si de plina de iubire .

    • cafeauata zice:

      Ma bucur de cate ori vad ca ai fost pe aici.
      Nu-ti face probleme, cu timpul le vei stii pe toate cate tin de calculator, doar asta te va ajuta sa fii mai aproape de fetita ta!
      Ramai asa cum esti, e bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s