La multi ani, draga mea sora!

La doar cateva zile dupa ce implinise 8 ani, mama i-a facut cadou o surioara (pe mine). Din povestile mamei stiu ca sora mea tare s-a bucurat cand a aflat ca am venit pe lume si mi-a facut repede un dar: numele pe care il port si care sunt convinsa ca mi-a determinat intr-o oarecare masura destinul. Este cel mai frumos cadou pe care mi l-a oferit vreodata si pentru care ii sunt recunoscatoare!

In fiecare an mami facea cate un tort, bere de casa si limonada si chemam copiii la noi. Ne serbam ziua impreuna, cu copii mai mari din gasca ei si mai mici, din gasca mea. Vad si acum acel suport din sticla grea, cu picior, pe care trona tortul si aud dopurile de cauciuc de la sticlele cu bere cum sar noaptea! Pentru ca berea facuta dupa o reteta pe care doar ACASA am vazut-o, era pusa in sticle astupate seara, iar noaptea, in timp ce fermenta, dopurile sareau unul cate unul si pana reuseam sa adorm  fugeam la fiecare pocnet sa vad cum iasa spuma. Lumanari nu am avut niciodata in tort, probabil ca nu era obiceiul la noi, in schimb tortul era bestial si (chiar daca nu super decorat) bun de ne lingeam degetele.

1971

Deseori mami ne cosea haine din acelasi material, iar eu eram mandra ca „sunt mare”. (Zilele trecute am vazut in Mall o rochie dintr-un material care mi-a atras atentia: era aproape identic cu cel din care am avut sarafanele din poza! Daca n-ar fi fost „de firma”, probabil mi-as fi facut cadou una, de dragul vremurilor trecute…). Uitandu-ma la copiii care stau cuminti la „sedinta foto”, din nou imi doresc o zi din copilaria noastra. Cel care sta intre noi, este baiatul care ma tragea de par, este  cel care ma considera sora lui mai mica si despre care am mai scris aici.

Astazi ea, sora mea mai mare, isi serbeaza ziua de nastere! Cum as putea sa-i daruiesc parte din ce am eu mai bun? Cum as putea sa ii umplu macar cateva clipe din viata cu parte din fericirea mea? Cum as putea sa-mi trimit sufletul sa-i fie inger pazitor atunci cand ii este greu?

Ii spun „La multi ani!”. Mai multe cuvinte nu au loc de lacrimile care ne inneaca pe amandoua. Ne este dor de ceva ce n-am avut niciodata: sa fim una langa cealalta atunci cand ni se prabuseste lumea; atunci cand ne este dor de mama sa ne tinem de mana; atunci cand sufletul nu-si gaseste linistea sa ne oferim o mangaiere. Toate astea le-am avut la indemana doar atunci cand inca nu aveam nevoie de ele, cand intindeam mainile si credeam ca putem ajunge la stele, cand glasul mamei ne striga, cand privirea mamei era la noi, cele doua stele ale ei…

Hai, zambeste draga mea draga!

Publicitate