Excursie la final de concediu

Pentru ca in acest scurt concediu am stat acasa, am lenevit si mi-am refacut neuronul; pentru ca ieri a fost o zi superba si avem prieteni cu care am putut face o iesire, din aceste motive am fost in excursie!

Paranteza: inainte de ziua de ieri, am reusit sa ma cantaresc, fapt amanat de ceva vreme, cam de cand am observat ca unele fuste nu mai vin pe mine. Nu am cantar acasa, tocmai pentru ca niciodata nu am depasit 53 de kilograme, ba chiar in unele ocazii am ajuns la 49. Dar acum…am 59! Mult, spun eu, nu se vede, spun cei din preajma mea. Dar se simte!  Si poate nu asta ar fi cea mai mare problema, ci faptul ca nu stiu sa-mi cumpar haine mai mari decat cele pe care le am. Sper ca ma voi obisnui totusi, ca voi descoperi marimea care imi vine cel mai bine in actuala situatie. Daca puteti sa-mi spuneti voi ce marime se potriveste la kilogramele pe care le posed acum, va raman datoare!

Dar sa va spun  despre excursie. Am plecat din Cluj putin dupa ora 8 (dimineata, fireste), inspre Trascau. In masina ne-am dat seama ca nimeni nu are rosii, ceapa verde, castraveti si nici ceva dulce, asa ca in Turda, la prima alimentara am oprit sa cumpar eu „ceva”. Era o alimentara cu tot ce vrei, asa ca am cerut ciocolata Primola. N-avem – zise o vanzatoare suparata ca i-am intrerupt savurarea cafelei. Dar Poiana aerata? Nici. Cu ce sunt dropsurile de ciocolata? – am indraznit eu. Cu alune. OK, cu alune nu vrem, asa ca am cerut caramele. Imediat m-a asigurat ca sunt foarte bune, ma intreb cate o fi mancat ea? Ulterior, cand am gustat una, mi-am dat seama ca mie nu-mi plac, dar cel putin i-au placut sotului meu, asa ca a meritat. Mai incolo, ne-am oprit la o renumita cofetarie, de unde am cumparat ceva prajituri, prietena mea a cumparat „Buburuze”, iar eu am luat o caserola de pateuri cu gem (cu toate ca imi faceau cu ochiul niste savarine care stateau in caserole cu sirop, dar acestea nu se pretau a fi mancate in excursie). Abia dupa aceste cumparaturi am parasit Turda, ramanand sa cumparam de la marginea drumului, in comuna Mihai Viteazu, ridichi si ceapa si ce-o mai fi. Dupa ce ne-am asigurat ca vom avea si salata langa gratarele de carnati, am pornit glont spre locul faptei.

Excursia a fost una tematica, respectiv cel pe care il gasiti aici a propus sa prospectam terenul in cautare de carneol (cu siguranta va avea si el o postare despre ziua de ieri). Super! – am spus toti. El fiind un bun cunoscator al locurilor (acum doua saptamani spunea ca a fost in Trascau), a luat-o inainte, asa ca la un moment dat mai ramaseseram doar trei, care misunam prin parau, cautam pietre cu rosu si speram ca macar una din ele sa fie ceea ce cautam, dar numai „profesorul” putea sa dea verdictul. Am urcat cam 3 ore pe firul paraului, uneori usor, alteori mai greu, uneori chiar am urcat pe mal si mergeam paralel cu apa, pana am ajuns la un urcus nu foarte abrupt, in parau, pe pietre ude. Am fost increzatoare ca reusesc, asa ca am calcat linistita si… la fel de linistita m-am lungit pe burta pe stanca in jos, pana mi-a ajuns un picior in apa pana la fund, iar cu genunchiul de la celalat picior aveam mare grija sa nu cada sticla cu cafea in apa (era foarte importanta salvarea acesteia!). Ei, dar nu mi-am rupt niciun oscior, nici macar nu m-am invinetit tare, doar la genunchi, putin. In prima faza lumea s-a speriat si n-a indraznit sa rada, dar dupa ceva vreme si-au dat drumul! Rasuna padurea de rasetele noastre, de fapt asta este important, sa facem o gluma din orice, nu? Salata de ridichi si ceapa nu a incantat pe nimeni, cu atat mai putin cu cat nu aveam strop de sare la noi. Acesta  a fost si motivul care a facut ca minunatii pastravi facuti la gratar sa nu fie chiar asa deliciosi cum ne asteptam (dar daca am fi avut un mujdei bun cu smantana, he,he…).

In cautare de carneol

Cola, caci si ea  a fost cu noi, atata a alergat, atata s-a zbenguit, incat nici astazi nu prea este incantata sa coboare 4 etaje pana afara si apoi sa le urce. Doarme una-ntr-una!

Un catel fericit: Cola

Pana la urma inca nu stiu daca vreuna din pietrele pe care le-am adunat si le-am pus in rucsac este ceea ce cautam, pentru ca aproape la fiecare piatra gasita, raspunsul singurului cunoscator (cel care a si initiat excursia) a fost: „Nu e carneol, e jasp!”, asa incat deja am facut cu totii alergie la auzul cuvantultului „jasp”. Chiar daca aflarea carneolului s-a dovedit a fi o treaba nu chiar usoara, strabaterea Vaii Ariesului si peisajele au meritat toata osteneala! Eu intotdeauna compar padurile de pe aceasta vale cu multe buchete de conopida puse unele langa altele. Atat sunt de deosebite in frumusetea lor incat simt nevoia sa le compar cu ceva din viata de zi cu zi, iar cand vad conopida, spun ca seamana cu Valea Ariesului.

Cu pietrele in rucsac, spre masina

Ii multumesc si aici celui care ne-a initiat in cautarea pietrelor (si spre care v-am indrumat mai pe la inceputul povestii mele), daruindu-ne astfel o zi frumoasa, asa cum putine au fost anul acesta!

Astazi am reusit sa ma tarasc pana la coafor si m-am tuns scurt, scurt. De maine merg la servici!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cola si alti catei, Excursii, Fotografii, Uncategorized și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Excursie la final de concediu

  1. fosile zice:

    Ma bucur sa aflu ca ti-a placut excursia si desi cind te-ai dat jos din masina parea ca ai nevoie de macara sa te deplasezi,te simti incarcata cu suficienta energie incit sa poti merge din nou la servici.
    Saru’mina!

  2. BlueRiver zice:

    Pai da, voi aveti unde iesi… si mai sunteti si gashca , nu ca mine… Sa-ti fie de bine tunsoarea!

    • cafeauata zice:

      Avem unde, avem cu cine, dar din pacate destul de rar avem si banii necesari si sfarsitul de saptamana liber (eu).
      Si stii ce? Tu cand iesi, iei avionul si uiti de lume prin Londra, asa ca… intr-un fel cred ca esti mai castigata. Sa vezi cum te voi invidia cand vei merge in concediu…
      Dar ce sa facem? Nu le putem avea chiar pe toate, indiferent ca ma refer la noi sau la tine.

      • BlueRiver zice:

        Acum sut falta si eu… incerc sa ma refac pana la jumatea lunii august, ca sa-mi iau iar zborul (sper sa mai pot pleca o tura in anul asta)… dar mi-e asa dor de mare, iar cu prima ocazie baneasca, ma sui in autocar si o tai la mare, pana una alta 🙂

        • cafeauata zice:

          Gandeste-te ca eu in august voi lucra sase zile din saptamana, iar tu iti vei incarca bateriile… Si mai ai si norocul sa dai o fuga pana la mare, noi, amaratii, pana ajungem acolo deja trebuie sa ne intoarcem. Asa ca, fii fericita! Ai mai multe posibilitati decat avem noi.

  3. redsky2010 zice:

    ce excursie frumoasa, parca ma simt si eu incarcata de energie. daca ar fi de toate peste tot, care ar mai fi farmecul? ca in reclama”lucrurile care devin importante cand lipsesc”.
    sa-ti fie de bine tunsoarea si forte noi pt la lucru!

    • cafeauata zice:

      Multumesc pentru urari, cred ca de la tine mi s-a tras sporul de astazi. Contrar asteptarilor, am bifat mai multe puncte realizate decat m-am asteptat dimineata.
      Iar despre excursie, pot spune doar ca a fost super, iar daca am reusit sa te fac sa simti macar putin din ce a fost acolo, ma bucur. Totusi…pastravii erau mai buni cu sare, nu? Sambata, la urmatoarea iesire, cu siguranta vom avea un kilogram de sare, dar (la fel de sigur) ne va lipsi altceva!

  4. acuarele zice:

    Ai o tinuta zvelta, atletica!…
    Iti sta frumos ca excursionista!
    Dar la fata nu te lasi vazuta?… 😉
    O saptamana buna sa ai!

    • cafeauata zice:

      Acum imi spui ca sunt zvelta, cand m-am ingrasat sase kilograme? Inseamna ca (asa cum spun si cei din jurul meu), nu se vede si asta-i bine! Esti curioasa sa-mi vezi ochii? – poate mai incolo…
      Sa-ti fie ziua asa cum ti-o doresti!

  5. Diana Alzner zice:

    Ce fericire, să cauţi pietre! Când merg undeva eu sunt cu ochii în pământ… 🙂
    O mai fi cofetăria Urania în Cluj? Acolo ne alinam sufletul după examene.

    • cafeauata zice:

      Asa cum spui, cautatul in sine este o fericire, iar daca mai si gasesti ceva de valoare, te simti in al 9-lea cer!
      Constructia cofetariei inca exista, doar ca acum este sala de jocuri de noroc, probabil pe considerentul cerere – oferta…

  6. Georgiana zice:

    da, da! si eu vreau sa-ti vad tunsoarea noua si deci si ochii 😉
    Un peste alta, mare noroc ca va aveti unii pe altii si ca iesiti in natura.
    Mi-o imaginez pe Cola cum doarme, asa se manifesta si Gipsy al meu dupa o iesire in natura… na! nu-i ca pe fotoliul de acasa! 😀
    Sa va fie de bine si va pup pe toti!

    • cafeauata zice:

      Stii ce mi-a spus sotul (meu) cand m-a vazut tunsa? „Esti frumoasa, dar parul e prea scurt!”. Da’ lasa ca va creste el si-atunci…il voi taia din nou. Intr-o zi, cand te voi suna si-ti voi spune ca vreau sa dau o bere la tine, in Iasi, vei vedea si ochii…
      Inca odata ma bucur pentru ca Gipsy este mai bine si va pup!

  7. Georgiana zice:

    P.S. acum am descoperit ca ma pot juca cu catelul tau Jessy. ihhihhi. vreau sa adopt si eu unul!! de unde l-ai luat? 😀 imi zici, te roooog!

    • cafeauata zice:

      Chiar sub catel, este un link. Dai clic pe el si urmezi pasii. Daca mie mi-a iesit, pentru tine trebuie sa fie floare la ureche!

      • Georgiana zice:

        daaaa, ce te face sa crezi ca-s asa mare maestra? 😀 omiti un aspect: is blonda 😀
        citeam acum postarea cu paine facuta de mamica ta… amintiri frumoase despre mame frumoase 🙂

        • cafeauata zice:

          Stii ce? Atatea suvite mi-am facut, incat mai ca si eu sunt blonda, asa ca…numai ganduri bune despre fetele balaie.

  8. Georgiana zice:

    gataaa! am catel nou! hai ca m’am descurcat. Multumesc mult! te pup de noapte buna.

  9. La cat mai multe astfel de excursii…fiecare va avea farmecul ei, unic. Nu echivaleaza multe lucruri cu plimbarile in natura alaturi de cei dragi, prieteni 🙂

    • cafeauata zice:

      Multumesc de vizita!
      A fost grozava iesirea, dar bag de seama ca imi lipseste antrenamentul, deja este joi si inca am febra musculara. Dar cui cu cui se scoate, asa ca sambata vom face o reeditare.

  10. Alexandra zice:

    Cand stateam la bloc ieseam si noi destul de des in natura, dar de cand cu gradina asta, mai rar… lasa ca nici banii nu ne dau afara din casa. Si acum mai avem si pui, mai pleaca undeva, Alexandro!
    Bravo voua. Daca ati putea face asta macar de doua ori pe luna ar fi super.
    59 de kile am si eu la 1 metru saizeci si 47 de anisori. Eu zic ca esti ok, dar mai depinde si de constitutia fiecaruia, de oseminte, etc.
    Te pup, numai bine ca doresc! 🙂

    • cafeauata zice:

      Sunt frumoase excursiile, din pacate asta s-a lasat cu o febra musculara de si acum ma dor picioarele… Sedentarismul din timpul iernii, ce sa faci?
      Daca stai si te gandesti la satisfactia pe care ti-o da gradina ta, cred ca nici nu are rost sa mai vorbim. Totusi mai mergi si tu in tari straine, nu? Si alea isi au farmecul lor, asa ca te voi invidia cand voi vedea pozele…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s