Diferenta

"Fetele" - stancile de la viaductul Crivadia, Hunedoara

In urma cu 14 ani le spuneam la sosire „Bine v-am gasit, fetelor!”, iar la plecare „Aveti grija de ai mei!”. Sunt stancile mele dragi de la viaductul Crivadia, de langa Petrosani.

De atunci a ramas doar „Bine v-am gasit, fetelor!”, iar la plecare „Ramaneti cu bine!”

Viata isi urmeaza cursul.

Acest articol a fost publicat în Fotografii și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Diferenta

  1. fosile spune:

    Sint frumoase, chiar pregatite sa intre in hiberbare.
    E prima intilnire cu acel atit de dorit „acasa” si te intimpina cu bucurie,iar cind pleci sint ultimele imagini de „acasa” si le lasi o lacrima.
    Nu stiu,presupun.
    Eu asa le simt…

    • cafeauata spune:

      Pana in ’98 le vedeam in toate anotimpurile si crede-ma ca nu pot spune cand erau mai frumoase. Pentru mine intotdeauna erau surprinzatoare, cu verdele crud al primaverii, cu verdele matur al verii, cu aramiul toamnei sau acoperite de zapada. Din pacate, de atunci le mai vad doar la sfarsit de toamna, cand (asa cum spui tu) se pregatesc de hibernare.
      Sunt stancile mele dragi, pe langa care de cate ori trec, lacrimile vor sa vada, iar inima bate mai repede, ca si cum ar vrea si ea sa le salute. Si stiu ca de cate ori voi merge acolo, ele ma vor astepta si imi vor mangaia sufletul.

  2. acuarele spune:

    Frumos sa ai un asa reper, pentru o viata!

    • cafeauata spune:

      Acele stanci sunt parte din ce am fost si din ce sunt. Au participat la fericirea mea de a ma apropia de acasa si la tristetea mea de a pleca de acasa.
      Sunt tot acolo, asa cum si parte din mine este acolo. Am trecut impreuna prin viata.

  3. Diana Alzner spune:

    Sunt acolo ca să-ţi străjuiască amintirile. Timpul stâncilor se măsoară altfel decât timpul nostru…

    • cafeauata spune:

      Stiu ca acolo, in stancile acelea sunt parte din bucuriilnt e si deznadejdile mele. Si vor ramane acolo atat cat ele vor sta in picioare. Numai pentru atat si le sunt recunoscatoare!

  4. BlueRiver spune:

    Frumoasa imagine de toamna tarzie 🙂

  5. eumiealmeu spune:

    binecuvantati cei care au parte de asa ceva sau care au avut parte de asa ceva… noi, cei de la campie, cui sa incredintam pe cei dragi? firelor de pir sau celor foarte rare de rapita…

    • cafeauata spune:

      Ai dreptate! A fost si este o senzatie minunata sa le revad pe „fete”, chiar daca a intervenit diferenta de exprimare. Mereu cu ochii-n lacrimi le regasesc si tot asa le parasesc pentru inca un an. Dar stiu ca atunci, vor fi acolo!
      Obligatoriu trebuie sa gasiti, voi cei de la campie, strajeri care sa fie de paza tot timpul, indiferent de anotimp. Nu stiu cum este, pentru ca nu am trait niciodata la campie, dar daca voi ajunge in zona voi cauta eu ceva repere si acolo carora sa le incredintez amintirile…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s