Joi-pentru ea

Din aceasta faptura, ea a facut om mare!

Cu ale mele cuvinte, simple, din suflet, as spune asa:

mi-e teama ca incep sa uit, ca incep sa-mi amintesc tot mai rar de ea. Si pentru ca nu vreau sa se intample acest lucru, am hotarat ca in fiecare zi de joi voi scrie despre si pentru ea. Voi incerca sa-mi amintesc cu cat mai mare exactitate cuvintele ei, intamplarile care cu ajutorul ei  m-au facut om mare. Am nevoie de ea, am nevoie sa vorbesc despre ea, doar asa stiu ca imi voi gasi linistea din suflet.

Vreau doar sa stiti, voi cei care ma vizitati cu regularitate, ca in fiecare zi de joi veti gasi aici ceva despre ea. Daca nu va va place, veti trece mai departe, pentru mine insa este un medicament de care simt ca am mare nevoie.

De ce joi? Pentru ca este ziua in care inima ei a fost mult prea obosita ca sa mai bata. Pentru ca este ziua in care mult timp am suportat doar negrul pe mine. Pentru ca este ziua in care o simt cel mai aproape de mine.

Pentru toate aceste cuvinte am gasit si o varianta elaborata, iat-o:

„Cred că în mai toate familiile există câte un om deosebit, unul al cărui spirit trebuie onorat prin evocarea lui perio­dică. Şi pentru că fiecare dintre noi are nevoie de repere vii, acest om, atunci când există, nu trebuie pierdut niciodată din memoria urmaşilor. Lucrul nici măcar nu e foarte greu de făcut. Adevărul e că, de la o vârstă încolo, începem să ne tragem îndărăt; scurtându-se, timpul vieţilor noastre cere să fie îmbo­găţit cu viaţa celor care ne-au precedat. Sau poate, pentru că în curând nu vei mai fi, te întorci spre cei care nu mai sunt?

Fapt e că începi să-ţi dezgropi părinţii, să-ţi forţezi memoria pentru a scoate la suprafaţă până şi lucrurile cele mai mărunte pe care le-ai trăit cu ei. Viaţa ta nu-ţi mai ajunge. Treci apoi dincolo de ei. Îţi cauţi bunicii şi regreţi că, ignorând nevoia aceasta care avea să vină, n-ai ştiut să-ţi descoşi părinţii despre părinţii lor. Nefăcând-o, ai senzaţia că ai pierdut definitiv posibila prelungire a vieţii tale în trecut. Socotită în «timpul generaţiilor», viaţa ta este mai scurtă. Ai ratat linia dreaptă care conducea către secretul fiinţei tale. N-ai să afli niciodată care dintre strămoşi şi-a turnat viitorul în tine.”

Este un fragment din Gabriel Liiceanu – Cele trei norme ale mamei. Prăjitura interzisă

Poate…

A fost o naştere!
A fost o moarte!
Şi a mai fost…
poate,
ceva-ntre ele…
un cîntec duios
sau un vaiet! (?)
Spuneţi-mi !
ce-a fost?!…

Din Poeme in limba maghiara de Viorela Codreanu Tiron

Acest articol a fost publicat în Pentru mama și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Joi-pentru ea

  1. eumiealmeu spune:

    ce m-a impresionat… sunt atât de multe lucruri pe care le-au făcut mamele pentru noi… nu ştiu tu cum ai fost, dar eu doar după ce am devenit mamă i-am recunoscut meritele mamei mele. înainte, îi vedeam doar defectele.
    felicitări pentru decizia ta. eu voi vrea mereu să citesc joia ta – nu că în rest nu te citesc, dar mai ales joi!
    votez pentru mame! 🙂

    • cafeauata spune:

      Multumesc mult!
      Eu nu sunt mama, pentru ca asa a fost dat. Cum am fost? In adancul sufletului meu am iubit-o mai mult decat orice pe lume, dar nu ma manifestam decat in scris, pe ascuns. Mereu gasea cate ceva special pentru ea. Si-atunci…amandoua stiam ca nu este loc pentru cuvinte, doar cate o lacrima in coltul ochilor.
      Te imbratisez!

  2. fosile spune:

    Nu trebuie sa te explici.E normal asa.E normal sa incerci sa refaci legatura care ti se pare ca a fost intrerupta.Eu zic ca n-a foat intrerupta niciodata,dar trebuie sa te lamuresti tu ca este asa.Si dupa ce te vei lamuri vei intelege ca mergeti,in continuare asa cum iti amintesti din copilarie,de mina,mama ta si cu tine si cu mama ei si cu inca atitea mame care au fost inaintea voastra si care s-au oprit la tine.
    Trebuie doar sa-ti deschizi bratele si sa le stringi aproape,sa simti asta,sa te convingi ca este asa si-apoi iti vei putea urma calea proprie linistita.Iar referitor la deosebita poezie si vazindu-ti poza de copil STIU ca a fost un cintec duios.

    • cafeauata spune:

      Multumesc pentru cuvintele frumoase!
      In ultima vreme m-am pierdut in lucruri neesentiale pentru sufletul meu, m-am amagit fara sa stiu ca se naste o prapastie. Astazi, am simtit o mangaiere pe suflet si mi-am amintit ca maine este joi. Cum am putut lasa atata timp fara sa-i dau ceea ce merita? Imi voi deschide bratele ….

  3. Costin Comba spune:

    Nu cred ca vei putea uita vreodata. Nu iti da voie sufletul tau.

    • cafeauata spune:

      Multumesc!
      Uneori, sufletul incearca sa-si faca de cap, sa evadeze intr-o lume care este straina de lacrimi, de dor, de iubire adevarata. Ma bucur ca incep sa regasesc ceea ce ma astepta de ceva vreme, cuminte, intr-un colt al inimii mele.
      O zi frumoasa pentru maine!

  4. acuarele spune:

    Atat de frumos ai scris. M-a miscat tare!
    O astfel de iubire nu piere niciodata!
    Te imbratisez si te mangai pe obraji, fetita cu papusa!…
    Ai fost un inger de copil.

    • cafeauata spune:

      Ma bucur mult ca iti place si ma si asteptam sa te vad pe aici. Esti o mama extraordinara si ai o printesa pe masura. Sa traiti fericite si cu multa, multa iubire!
      Am simtit o mangaiere… Multumesc!
      Sa-ti fie ziua frumoasa!

  5. Diana Alzner spune:

    Voi citi cu emoţie în fiecare joi, pentru că sunt exact ca tine.

    • cafeauata spune:

      Multumesc mult!
      Sper sa te inveselesti, sa te intristezi, sa retraiesti alaturi de mine si de mama mea clipele unice din copilarie si nu numai.
      Iti doresc sa ai ziua plina de zambete!

  6. Alexandra spune:

    Trebuie sa-ti gasesti linistea! Mamele noastre sunt bine, acolo unde sunt, noi suntem cei napastuiti, ramasi orfani. Nu fii trista, iar cand te gandesti la ea, fa-o cu bucurie si zambete. Pentru EA!

    • cafeauata spune:

      Multumesc, fetita!
      Simt ca o oarecare neliniste a pus stapanire pe mine. Dar nu, nu este nimic trist. Ceea ce provoca durere canva, s-a asezat, acum imi amintesc cu drag si povestesc zambind despre cum era atunci…Ei, poate mai pica si o lacrima, dar este O.K. pentru ca stiu ca ei ii este bine, asa cum spui si tu.
      Te pup!

  7. Strainul spune:

    M-a emotionat si pe mine articolul tau, iti ilustreaza perfect sentimentele frumoase pe care le ai pentru cea care ti-a fost mama.
    Imi pare foarte rau ca a trebuit sa o pierzi, din pacate vine un moment in care toti vom pleca si vom lasa oameni care ne plang urma in spate ( ma rog, punctul doi nu este obligatoriu).
    Din ce am citit despre ea, sunt sigur ca a fost o femeie speciala si de asemenea sunt sigur ca si tu ii semeni din acest punct de vedere.
    Si ma bucur ca vei scrie despre ea des, sunt sigur ca ai multe amintiri frumoase cu ea pe care vrei ti le improspatezi vorbind despre ele..

  8. cafeauata spune:

    Iti multumesc pentru cuvintele frumoase.
    „Moartea e singura certitudine” spunea Invatatorul meu, Bartolomeu Anania. Am acceptat asta de catva timp, doar ca vreau sa-mi amintesc, asa cum spui si tu. Cu drag, cu dor, cu zambet si -uneori, poate- cu o lacrima. Ma simt datoare sa fac acest lucru, o datorie care imi aduce si multa bucurie.
    Da, pentru mine a fost cea mai speciala femeie, asa cum pentru fiecare este mama lui. Daca ii seman? Poate, putin, dar cu siguranta am venin, ceea ce ei ii lipsea.
    Te mai astept pe aici ( joi si in alte zile) si sper ca vei gasi cate ceva pe placul tau…
    Sa-ti inceapa ziua bine!

  9. se-cret spune:

    Înduioșătoare postare.Mi-a plăcut și m-a pus pe gânduri.Voi reveni cu siguranță!

  10. cafeauata spune:

    Bine ai venit si multumesc!
    Ma bucur ca ti-a placut si te astept sa mai vii.
    O zi vesela!

  11. Diana H. spune:

    Impresionant de-a dreptul….fara cuvinte nimic nu ar mai fi asa patrunzator..felicitari!

    • cafeauata spune:

      Bine ai venit si multumesc!
      Unii prefera tacerea, eu prefer sa vorbesc, mai ales sa vorbesc despre ea (si uneori, cu ea). Pentru ca exista cuvintele, imi amintesc acum vocea ei si le citesc pe cele asternute pe hartii banale (dar nepretuite)…

  12. Diana H. spune:

    da faci o treaba dea dreptul minunata fara cuvinte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s