I se poate intampla oricui!

Povestea mea de astazi incepe in februarie al acestui an.

Cea mai veche, mai buna si mai constiincioasa bucatareasa din echipa mea, s-a hotarat in luna februarie sa se opereze de cataracta. Ca echipa, ne-a fost greu si numai la gandul ca cel mai bun va lipsi o perioada. Dar ne-am adunat optimismul si am mers mai departe. (cu toate ca se spune ca nimeni nu este de neanlocuit, doar cei care sunt nevoiti sa faca fata unui om in minus, stiu cu adevarat care este pretul unui om lipsa. Deci, ca intotdeauna, teoria vazuta de unii este departe de realitatea traita de altii). Dar, sa revin. Dupa operatia de cataracta, care este una obisnuita deja, fara riscuri si cu vindecare rapida, intamplarea a facut ca bucatareasa mea sa alunece si sa i se fractureze rotula piciorului drept! Asta insemna, inevitabil, o perioada mult mai lunga fara ea in mijlocul nostru!

A urmat o operatie (facuta de conferentiarul Clinicii de Ortopedie) pe bani multi dati la negru, dati tocmai pentru ca personalul medical implicat sa faca totul cu simt de raspundere. In aparenta totul a decurs bine, dupa zece zile doamna a fost externata, cu sarmele de rigoare care ii sustineau rotula, urmand sa mai stea la pat inca trei saptamani si cu obligativitatea de a se prezenta apoi din doua in doua zile la tratament. A fost fericita: putea sa fie cu sotul ei, cu nepoatele care ii sunt lasate in grija pentru ca parintii lor sunt plecati la lucru in Italia, in casa ei. Oricat i-ar fi fost de greu era mai bine decat in Clinica.

Venind la tratament, respectiv la curatarea plagii chirurgicale, a spus d-lui doctor ca ceva nu-i place, ca are o crusta care este ciudata. Domnul conferentiar nu a gasit altceva de spus decat ca „ai rabdare, va trece”. Dar ea simtea ca nu va fi asa…

Se gandea deja cum va fi sa vina din nou la servici, stia ca este mult de lucru si se simtea vinovata ca sta acasa. Se gandea cu mult drag ca urmeaza banchetul nepoatei, urmeaza sa faca ea toata mancarea pentru copii, ca nepoata va fi mandra de bunica ei (inca odata)!

Saptamana trecuta a venit la o sedinta de curatare a plagii si atunci, dintr-odata, a fost vazuta rana urata, crusta care in mod normal trebuia sa poata fi luata jos, dar nu se putea. Solutia a fost sa fie smulsa, iar sub ea s-a vazut in toata splendoarea o infectie! Au urmat pasii normali in astfel de cazuri, asta insemnand o noua operatie (mai putin profunda, ce-i drept, dar tot cu anestezie in coloana), alte zile cu imobilizare la pat si multe alte zile de stat acasa. Ce a fost frapant, a fost raspunsul asistentei la intrebarea „Ce infectie am?” Raspunsul a fost pe cat de simplu, pe atat de revoltator: „A! De aici, din spital.”

Inteleg faptul ca Guvernul nu aloca destule fonduri, inteleg faptul ca si colega mea (la fel cu toti cei care ajung in acea Clinica) sunt nevoiti sa-si cumpere Rivanol, fese, fiole de Algocalmin, inteleg multe. Dar stii ce nu inteleg? LIPSA CALITATII DE OM LA PERSONALUL MEDICAL DIN ACEA CLINICA!!! Si nimeni nu ma va putea lamuri ca lucrurile stau altfel. Si ma gandesc cum as fi eu tratata acolo, avand in vedere fondurile mele restranse. Si ma intreb cum pot toti acei „oameni, cadre medicale” sa-si inchida pleoapele seara, linistiti, multumiti de ce au dat, de ce au facut in acea zi? Cum pot vorbi despre Dumnezeu si despre credinta?

Intrebari am multe, dar – poate – este mai sanatos sa nu caut raspunsuri, poate trebuie sa las totul sa treaca pe langa mine fara sa ma revolt, poate trebuie sa cred ceea ce spun toate cadrele medicale pe la posturile de televiziune. Poate…

Oare au reusit cei 20 de ani sa ne dezumanizeze?

Oare juramantul depus la incheierea studiilor nu mai spune nimic?

Oare raman in tara doar medicii care vor bani in plic, fara prea mult simt profesional?

Imi place sa cred ca nu este asa…

Acest articol a fost publicat în intrebari și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la I se poate intampla oricui!

  1. fosile spune:

    Cafeluto,in urma cu citiva ani am trecut si eu prin spitalul de ortopedie,tot cu o rotula sparta.La urgenta nu m-a bagat nimeni in seama pina n-am facut scandal-am mers pe picioare pina acolo.Anestezista nu m-a intrebat cite kg.am-pentru anestezie,iar dupa operatie mi-a spus sa beau Coca Cola,ca trebuie sa-mi ajunga in singe 2l de lichid pe zi.I-am spus ca-i lipsita de harul gindirii si ca ar trebui sa stau cu gura in Dunare pentru doi litri de lichid pe zi in singe.Am avut noroc,poate de singurul medic corect din toata clinica aia,dar sirmele nu le-am mai scos.Ar fi insemnat sa ma mai internez o data.Asistentele trebuiau mituite zilnic,fiecare in parte pentru a-si face datoria,iar cind am chemat una a doua oara intr-o noapte mi-a facut morala-noroc ca si-a gasit omul,ca era sa-i rastorn spitalul in cap.Inclusiv femeia de serviciu facea figuri.
    E groaznic ce se intimpla.Astia nu mai sint medici.Nu stiu cum sa le spun,dar nu asta ,cred eu,inseamna medicina.Nu mai comentez ca m-am ambalat si-mi vine sa zic vorbe urite.

  2. Strainul spune:

    Nu stiu ce sa spun ca este mai tragic in toata povestea asta, patania colegei sau nesimtirea celor din spital. Cred ca partea cu adevarat trista este sistemul de aici. Intr-o tara normala clinica ar fi fost data in judecata, si pe langa daunele materiale cei implicati in operatie si ingrijirea nefericitei care le-a cazut pe mana ar fi putut fi si putin inchisi dupa gratii, cum ar fi meritat de altfel, in nici un caz n-ar mai fi profesat. Dar intr-o tara in care insitutiile statului sunt facute ca sa-ti ia banii si sa incalce legile scrise, asta pe langa cele ale bunului simt, nici un vinovat nu pateste nimic, decat victimele sale.
    Cunosc sistemul sanitar din Romania, si stiu de ce este in stare, la fel cum stiu si conditiile din spitale.
    Domnul presedinte spunea sa plateasca toti romanii, inclusiv non-salariatii, asigurari de sanatate. Eu sunt de parere sa nu se mai plateasca nimic, ca oricum se plateste degeaba, tot de mantuiala fac aia treaba acolo ca de, nici nu depind viata unor oameni de ei.
    Cum pot vorbi cadrele medicale despre credinta? Hmm .. oare nu tot oameni erau si cei care au macelirit populatia americii de sud in numele lui Hristos? Nu tot oameni erau cei care ardeau pe rug nevinovati in numele lui Hristos? Nu tot oameni sunt cei din bisericile lumii care tot in numele lui Hristos isi slujesc interesele politice si financiare?
    Eu cred ca singurul lucru care nu-i lasa sa doarma noaptea n-au nici o legatura cu constinta. Si doctorii sunt tot oameni..

    • cafeauata spune:

      In mod normal, intr-o tara normala, un astfel de accident ar trece neobservat. Nu ar fi o tragedie care sa schimbe viata cuiva. Dar asta s-ar intampla intr-o tara normala, nu la noi. Din nefericire cunosc un caz in care, in aceeasi clinica, din cauza anestezicului facut aiurea, omul a ramas paralizat de picioare. Acela traieste o tragedie! La ce ii foloseste ca a castigat procesul?
      Dar, orice s-ar spune, fiecare dintre noi este singurul in masura sa constientizeze faptul ca altii nu ne pot schimba, fiecare hotaraste singur ce fel de om vrea sa fie, dincolo de educatia primita, dincolo de „moda”.
      Avem, noi oamenii (si mai ales ei, „oamenii”) pretentia ca suntem civilizati, ca toata stiinta si tehnica zilelor noastre ne-a facut sa ne ridicam deasupra omului din pestera. Ne place sa ne mintim. Asa cum spui tu, nu suntem cu nimic mai altfel in bine decat aceia care au ucis sau au ars in numele lui Cristos. Se vede si din politica bisericilor, biserici in care am eu impresia ca tot mai putin se urmareste binele celor multi, in schimb, manipularea acestora este la rang de cinste.
      Adevarul este ca am asteptat altceva de la societatea in care traiesc si inca sper ca intr-o buna zi toti vom putea sa fim oameni adevarati, toti ne vom gandi la sfarsitul zilei daca am gresit sau daca am ajutat cumva in acea zi.
      Da, si medicii sunt oameni, diferenta dintre ei si ceilalti este ca ei pot ajuta sau nu ca un om sa traiasca, ei pot contribui la calitatea vietii in mod direct.

  3. Strainul spune:

    depind vietile*
    am scris cam mult, ce vroiam sa evidentiez era faptul ca mai moral era omul primitiv decat cel „civilizat” ..

  4. eumiealmeu spune:

    în urmă cu 4 ani, cred, am făcut o operaţie despre care chiar doctorul mi-a spus că e o nimica toată, dar mi-a transmis prin cineva 350 euro. 350 pentru nimic? dar dacă era cancer, dacă era ceva complicat… i-am dat 300 lei. m-a expulzat din spital la o zi de la operaţie, că nu mai am ce căuta, sunt bine deja, la revedere.
    o fi cel mai bun doctor în domeniu – de la spitalul respectiv – dar prefer unul începător şi modest decât unul cu ifose…
    da, sigur, întrebarea e … ce te faci când, chiar dacă e tânăr!, are ifose şi-ţi cere ca şeful secţiei, pentru că învaţă de la el… (şi nici talentul bătrânului nu-l are…)
    râsu-plânsu…
    sănătate colegei! şi celor dragi ţie!

  5. iulia spune:

    Acum 7 ani mama – fie iertata – a fost operata de cancer la san. Spital mare din Bucuresti. Doctorul, prieten de familie cu fratele meu, ne-a spus sa-i dam lui suma X, ca s-o distribuie asa cum trebuie, la cine stie el, ca sa fie bine. Totul a fost OK, toata lumea stia ca e pacienta doctorului Y, nu mai veneau infirmierele sau asistentele sa-si ceara obolul, ma rog, omul distribuise la toti cum se cuvine, asa cum ne promisese. Totul pana intr-o zi: a 2-a dupa operatia in care i se extirpase sanul, cand a aparut in salon o infirmiera. A intrat in vorba cu mama, una – alta, si, la un moment dat, i-a zis: „Stiti, eu va stiu pe dvs.: ati fost operata ieri si eu sunt cea care v-a dus sanul de la sala de operatie! Si sa stiti ca aveati un san destul de greu… ” Venise sa-si ceara si ea spaga….
    La nemernica asta nu se gandise domnul doctor…

    • cafeauata spune:

      Imi pare nespus de rau pentru mama ta, dar cred ca orice cuvinte as spune aici, ar fi de prisos.
      Norocul meu este faptul ca sunt (am fost pana acum si sper ca voi fi si in continuare) un om extrem de sanatos. Dar sunt alaturi de toti cei care indura mitocania celor din spitale, lasand de-oparte lipsurile materiale in care se lafaie spitalele din cauza incompetentei manageriale. Traiesc -totusi- cu convingerea ca Dumnezeu le vede pe toate, pentru ca pamantenii care ar trebui sa le vada prefera Austria.

  6. iulia spune:

    Hai ca daca tot nu dormim amandoua, si daca tot m-ai facut sa-mi aduc aminte de perioada aia pe care doresc s-o uit, sa-ti mai spun una din aceeasi perioada: Mamei i se facuse a „n”-a mamografie. Si intreaba si ea pe nesimtita aia de doctorita ce are totusi acolo? (Era o etapa in care nu era nici un doctor sigur, pentru ca incepuse ca o infectie si nu se vedea prea bine la mamografie daca e si o tumoare). Si vaca aia, care depusese nu stiu ce juramant ca o sa faca si-o sa dreaga cand o ajunge ea medic, ii zice pe un ton obraznic: „Da’ ce, draga, ce-ti trebuie tie (era per pulis, bineinteles, cu ea) sa stii ce ai acolo?” Si mama ii spune: „Vreau sa stiu in primul rand pentru ca e corpul meu si in al doilea rand pentru ca pot sa inteleg. Sunt doctor in biologie.” Si atunci aia s-a inmuiat si i-a zis parerea ei medicala…. I-a fost rusine…

    Altul, cel care-l operase pe tata, mana dreapta a lui Irinel Popescu de la Fundeni, si care luase o data 300 de dolari si alta data 250 de euro, intrebat fiind de mama (care citise fisa medicala a tatei) in ce a constat operatia si cum se facuse bypass-ul duodenului, ii da urmatorul raspuns: „Da’ ce ma tot intrebati? Ce, daca va explic, intelegeti? Cititi toti in fisa si va credeti destepti!” Am intrebat-o pe mama daca i-a zis si lui vreo doua, sa-i explice ca, intamplator, are in fata un om care intelege, care a facut fiziologie toata viata lui… etc., si ea, saraca, mi-a zis: „Ce sa-i mai zic?… Daca el e in stare sa vorbesca in asa hal dupa ce a luat de la noi atatia bani… L-am lasat in pace…” Astia sunt doctorii din Romania care plang ca n-au, ca le trebuie, ca li s-a luat… Magari! Li s-au luat boii de la bicicleta! Parca ei stateau in salariu…

    • cafeauata spune:

      Totusi, aseara m-am culcat fara sa apuc ultimele tale comentarii.
      Ce sa pot spune, ce sa mai pot spune? Pacat ca cei care sunt implicati, au nevoie de minima ingrijire a personalului medical si asta ii opreste sa reactioneze in vre-un fel. Apartinatorii incearca sa faca tot posibilul pentru ca cel bolnav sa fie ingrijit. Si, uite asa, doar din cand in cand unuia ii cedeaza nervii si atunci il vedem pe toate posturile si toata lumea il condamna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s