Aripi frante

M-a intristat astazi o poveste, o poveste cat se poate de reala.

Un tanar din Valea Jiului, ajuns prin Cluj si cu un loc de munca stabil pana nu demult, a inceput cu disperare sa-si trimita CV-uri prin toate mijloacele posibile, in cautarea unui job care sa-i permita sa stea in continuare in oras. Varianta de a se intoarce in Vale este exclusa, acolo gasirea unui loc de munca fiind un vis rar implinit. Dupa nenumarate interviuri, soldate cu acelasi raspuns sec „Va vom contacta noi”, pasii l-au purtat la o firma romano-franceza, care are nevoie urgent de un om in Franta, biletul de avion deja este rezervat, doar trebuie sa gaseasca electricianul potrivit si acesta sa decoleze luni dimineata. Deja obisnuit cu interviurile, Stefan a fost relaxat, a facut fata cu bine probelor, discutiilor in limba franceza, asa ca astepta cu nerabdare ziua urmatoare, cand va fi anuntat daca a fost sau nu selectat. Nu stiu cine si pe unde a tras niste sfori, pe semne ca ingerasul lui a fost pe-aproape, cert este ca telefonul a sunat si a fost anuntat ca este asteptat la sediul firmei pentru a pune la punct ultimele amanunte referitoare la plecarea de luni dimineata de pe aeroportul Cluj.

Bucuria de a fi ales pentru o slujba in Franta a fost insa de scurta durata… Avea nevoie de 300 de euro, bani cu care sa supravietuiasca pana la primul salariu primit acolo. Ca orice copil, gandul i-a zburat imediat la mama lui, care este in masura sa-l imprumute (imprumute!) pana ii va putea trimite inapoi. La capatul firului insa, o voce parca straina pentru el, i-a raspuns sec, mult prea sec pentru vocea unei mame: „Ia-ti gandul, eu nu-ti dau nici un ban!” Si toata lumea s-a prabusit in ochii lui scaldati in lacrimi. De ce eu?! De ce mama mea?! Cu ce i-am gresit mamei mele?! Intrebari pe care si le-a pus, chiar daca stia ca nu va primi raspuns, dar ii facea bine sa auda cuvintele lovindu-se de pereti. Era drama vietii lui in acele cuvinte, erau momentele pe care nu a crezut ca le va trai vreodata. Si totusi…Este doar un copil, plecat de acasa pentru a nu fi povara pentru mama lui, cu dorinta de a-si face un rost, de a avea o familie, cu dorinta de a-si ajuta mama atunci cand va fi nevoie. Aripi frante….  

Asa se termina povestea care m-a intristat. Stefan a anuntat firma ca nu poate pleca din cauza lipsei celor 300 de euro si firma cu siguranta a gasit alt om. Poate ca asa este mai bine pentru el, dar in aceste clipe este greu sa-l lamureasca cineva ca nimic nu este intamplator, ca toate cate ni se intampla au rostul lor. Va continua sa-si caute un job, aici in Cluj si sper din tot sufletul ca va avea parte de lucruri bune si de oameni buni in jur.

Oare cum va putea mama lui sa-si priveasca baiatul in ochi?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în intrebari și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Aripi frante

  1. fosile zice:

    Este cumplit!
    Ce va face in continuare?
    Cum sa creada in oameni?
    E drept,totul este justificat acolo unde sint numai raspunsuri,dar pina atunci cine sau ce il va lamuri pe el ca e bine ca nu a plecat,ca e bine ca a pierdut aceasta sansa(poate unica) si ce sa faca in continuare.

    • cafeauata zice:

      Nu voi putea intelege niciodata refuzul unei mame de a-si ajuta copilul, indiferent in ce context. El, sper ca isi va invata lectia primita si nu va mai da ocazia de a fi lovit la acest mod.

  2. mishulake zice:

    E tinar. Va mai lua in „mufa” multe. De peste unde nu se asteapta. Se va cali. Daca nu…vorba ceea, scapa cine poate. Selectie naturala. Cinic zis. C’est la vie.

    • cafeauata zice:

      Bine ai revenit!!
      O va mai lua, cu siguranta, asa cum am luat-o si noi la vremea noastra. Va trece peste toate, intr-un fel sau altul. Pentru mine reactia mamei a fost socanta, pe semne ca nu ma pot obisnui cu legile junglei…
      Duminica frumoasa!

      • mishulake zice:

        Revin oricand cu placere. Chiar de nu am vorbe la mine. Multumesc de duminica frumoasa pe care mi-o doresti ! Voi avea insa o luni si mai frumoasa, revin acasa, pe calea aerului dupa , iata, 8 luni de ceasuri.
        Toate cele bune !

  3. Ileana zice:

    Imi pare rau ca trece prin asta. E fara doar si poate o intamplare deloc de dorit, sa vezi cum parintele tau poate sa te ajute dar nu vrea s-o faca. Noi suntem genul de parinti care vom da totul copilului, fara nici o ezitare.
    E timpul sa-si faca prieteni, sa deschida ochii spre lume. Pe mine m-au ajutat enorm prietenii la necaz, in situatii in care am avut nevoie de un imprumut. Ei sunt ingerii mei trimisi din cer.
    Si totusi, e un tanar fericit. E sanatos, poate munci. N-o sa piara. Pana la urma tot va pleca, daca va insista.
    Pe de alta parte…. destinul nu e bine sa-l forteze. Unele lucruri sunt sa fie intr-un anume fel.
    Daca tot a ramas…. sa nu se lase prada deznadejdii. Cu siguranta sunt si aici multe lucruri bune de facut, fapte frumoase pe care daca le faci din inima, ele sporesc norocul, sansa pe viitor.
    Un gand bun pentru acest baiat!
    Va fi bine!
    Va sti sa nu faca la fel mai tarziu, cu proprii lui copii!

    • cafeauata zice:

      Sper sa fie prima si ultima experienta de acest gen, referitor la mama lui. Daca ii va mai cere si altadata ajutorul, inseamna ca nu si-a invatat lectia si atunci deja si-o va face cu mana lui.
      Asa cum a spus si Misu, va mai primi astfel de lovituri, de la unii, de la altii, este inca foarte tanar. Important este sa stie sa treaca peste ele; eu inca si acum sufar cand cei apropiati reactioneaza altfel decat ma astept eu. De fapt, in viata cel mai bine (adica mai practic) este sa nu astepti nimic de la nimeni, chiar daca nu toti putem gandi asa.
      Multumesc in numele lui pentru gandul bun .
      Duminica de sarbatoare fericita iti dorim!

  4. redsky2010 zice:

    ce pacat! ma bucuram ca exista si cazuri fericite. cum zicea cineva mai sus, pentru asta sunt prietenii, fostii colegi, vecinii, cunostintele, ca sa apelezi la ei cand ai nevoie mare.
    multa sanatate ii doresc, ocazii va mai avea cu siguranta!

    • cafeauata zice:

      Intr-adevar, pacat.
      Prieteniile puternice se leaga in timp, el inca n-a apucat… Dar, cu siguranta va avea puterea sa treaca peste acest moment, viata il asteapta, cu bune si cu rele, bataliile se asteapta cucerite.
      Duminica frumoasa!

  5. Strainul zice:

    Prima data cand m-am confruntat cu acest sentiment eram doar un copil. In viata dai de oameni care iti fac rau, de prieteni care te barfesc si iti intorc spatele, de cunostinte care se folosesc de tine si cand ai nevoie de ei se fac ca ploua, dar nimic nu doare mai tare decat un parinte care iti intoarce spatele. Poate ca singura chestie care o egaleaza este acea a unui copil care iti intoarce spatele, dar cum nu sunt tata si din fericire n-am trecut prin asta ( sper nici sa nu trec) nu imi pot da cu parerea.
    El a invatat multe lucruri din asta, si sper ca va stii ce are de facut cand va avea copii. Si poate ca o sa-si poata alunga tentatia de ai intoarce spatele mamei si familiei cand vor avea nevoie de el..

    • cafeauata zice:

      Bine ai venit Straine!
      Din pacate tuturor ni s-au intamplat si – probabil – celor care vor veni dupa noi li se vor intampla lucruri neplacute. Asa e viata. Intristarea mea a venit din faptul ca o mama poate avea astfel de reactie, avand in vedere faptul ca mie nu mi s-a intamplat niciodata ca mama mea sa nu-mi fie alaturi. Pot intelege ca prietenii, rudele, vecinii, colegii nu te sustin, dar ca propria mama n-o face, este peste puterile mele de intelegere.
      Mai departe este alegerea lui ce si cum va face, acum si in viata in general. Sper ca cel putin sa stie sa-si apropie oameni de calitate si sa nu fie dintre cei care vor spune: „Nici eu n-am putut, de ce te-as ajuta pe tine?” copiilor lui.
      O saptamana buna!

  6. Strainul zice:

    Ms pt urare, nu toate lumea saluta cu bun venit strainii ;)).
    Tu esti o persoana norocoasa din punctul acesta de vedere, desi dragostea parinteasca ar trebui sa fie una normala nu toata lumea are parte de ea.
    Mai departe da, tine numai de el ce va face , iar legat de ce spunea cineva : cum sa mai aibe incredere in oameni cand parintii sai il refuza, este ceva ce se rezolva prin 4 cuvinte: nu are de ales.
    Toti avem nevoie la un moment de cineva in care sa putem avea incredere, sper numai sa-si gaseasca persoana/persoanele care sa-i fie aproape..

    • cafeauata zice:

      Suna putin dur, dar asa este: nu are (si nici noi nu avem) de ales.
      Multumesc pentru gandurile tale bune pentru el, sa stii ca este un copil bun si merita.
      O zi frumoasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s