Fusta de piele

In urma cu multi ani, cam 25 cred, mi-am dorit o fusta de piele, pe care nu am putut-o avea pentru ca era printre raritati in acea perioada.

Timpul a trecut, vremurile s-au schimbat si dorinta a putut deveni realitate! Am inceput cu o fusta de culoare maro inchis, lunga pana peste genunchi, cu croi drept si slit in spate. Eram fericita!

Dupa alti cativa ani, am primit una rosie ca focul, la fel de lunga, cu croiala conica. Imi era destul de greu sa fac pasi imbracata fiind cu ea, drept urmare am scurtat-o, ajungand la lungime deasupra genunchiului. Din nou eram fericita!

Nu mult timp dupa fusta rosie am avut posibilitatea sa cumpar una neagra, deasupra genunchiului ca lungime, mai scurta dar fara a fi vulgara. Puteam sa o platesc in rate, deci am luat-o! Din pacate, avand talia tare subtire, imi era imposibil sa o port, cadea de pe mine. A stat cativa ani in dulap, asteptand cuminte ziua ei de glorie. Si aceasta a venit, intr-o perioada cand sufletul meu nu putea percepe decat culoarea neagra. A ramas fusta mea de suflet!

Mai tarziu, cam prin 2004, am primit inca o fusta de piele, fusta lasata aici in tara, la plecarea unei cunostinte in Anglia. Problema cu talia prea subtire inca o aveam, asa ca am imbracat-o destul de rar, simtindu-ma incomod cu o fusta care se invartea pe mine, tot timpul avand nevoie sa fiu atenta unde sunt cusaturile laterale.

In total am ajuns sa detin o adevarata colectie de 4 fuste de piele, eu care sperasem candva ca voi avea una. In primavara anului trecut, cand am ascuns hainele purtate iarna, mi-am scos fusta de suflet din dulap, fusta neagra de piele. Mare, foarte mare mi-a fost surpriza sa constat ca nu o mai pot imbraca! Ma rotunjisem putin intre timp… Nu am dat exagerat de multa importanta acestui fapt, doar ca cel putin o data pe saptamana incercam – totusi – sa ma var in ea, evident fara rezultat. Mereu ajungeam sa ma imbrac cu altceva.

A venit din nou primavara si – cu toate ca mi-am evaluat „colacelul” – am sperat ca …, dar nu pot sa-i trag fermoarul.

Este un fapt banal, care ma afecteaza probabil mai mult decat ar trebui. Cu celelalte „surprize” ale trecerii anilor m-am obisnuit relativ usor, dar nu stiu cum si cat de repede ma voi obisnui cu faptul ca trebuie sa las in urma o parte din lucrurile dragi mie, in care ma simteam „in pielea mea”, care imi dadeau un plus de incredere in propriile forte, care ma reprezentau. Cand a trecut timpul fustei mele de suflet?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în intrebari și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Fusta de piele

  1. Georgiana zice:

    heheee! chiar n’ai de ce să fii amărâtă, părerea mea. Las-o-ncolo de fustă de suflet! nu ne ataşăm de lucruri ci de fiinţe. Sfatul meu este să-ţi cumperi o altă fustă de piele pe mărimea ta! case closed! 😀
    Eşti o frumoasă şi-o deosebită chiar cu două kile-n plus! parol!
    Pupez la tine.

    • cafeauata zice:

      Ai si tu dreptate, dar mi-a fost tare draga… Iti dai seama daca am avut mereu in jur de 50 de kg, acum e ciudat sa arate cantarul mai mult. Norocul meu ca nu am unul, sa ma tot urc pe el, doar cand merg pe la priteni mai vad si eu cum stau la capitolul asta.
      Somn usor!

  2. acuarele zice:

    Am patit si eu asa… cam adesea!… 🙂
    O vreme am tinut lucruri dragi in dulap chiar daca nu mai intram in ele, in speranta ca-mi voi recupera masurile. N-a fost sa fie, asa ca am daruit mai departe, sa aduca altora o bucurie: mie doar imi supraincarcau umerasele in sifonier!
    Saptamana frumoasa!

    • cafeauata zice:

      Adevarul este ca doar in ultimii 2 ani am inceput sa ies din haine, dar problema mea este ca nu stiu cui sa le dau. Daca as gasi pe cineva careia sa-i vina si sa nu se simta ofensata, nici nu mi-as pune problema!
      O saptamana cum vrei tu!

  3. acuarele zice:

    Am intrebat inainte… 😉

  4. eumiealmeu zice:

    noi femeile facem caz de lucrurile astea, recunosc. era să leşin într-o zi când am fost la cumpărături şi-am constatat că nu mai încap în 36 şi că trebuie să mă mulţumesc cu 38. nu mi-a intrat nimeni în voie vreo 2 săptămâni şi, dacă nu eram înţeleaptă, cu supărarea mea, pe care îmi venea s-o sting cu ciocolată, ajungeam la 42…
    te înţeleg perfect. sufăr cu tine, şi de dragul fustei şi pentru nişte kg în plus.
    mă bucur că mai sunt oameni ca mine! 🙂

  5. Rumburak zice:

    Mi-a placut atat de mult istorisirea ta… incat am decis sa fac un gest nobil, si sa-ti inlocuiesc acea fusta de suflet, la care ai tinut atat de mult, si care se incapataneaza sa nu te mai cuprinda… cu o fusta de piele noua, de la Versace… cadou…. daca esti de acord. Asta, desigur… in cazul in care nu ai inlocuit-o intre timp cu alta. Mai trec pe-aici, ca sa iti cunosc punctul de vedere. Toate cele bune. Rumburak.

    • cafeauata zice:

      Bine ai venit, Rumburak!
      M-ai surprins! Cine esti?
      Inca am „fusta de suflet” in dulap, o admir aproape zilnic si sper ca voi intalni o persoana care sa-i simta magia la fel cum am simtit-o eu. Nu, alta nu mi-am cumparat, dar dorinta ta de a-mi face cadou una ma lasa fara cuvinte. Multumesc si mai vorbim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s