Au trecut 28 de ani

In urma cu 28 de ani…

In timp ce noi doi plecam pe la miezul noptii din Gheorgheni spre gara, cel mai important tren din viata mea, adica acceleratul Bucuresti – Cluj, se grabea sa ajunga la ora 2.30, in dimineata zilei de 18 februarie. Era un ger de – 28 de grade, taxiurile lipseau cu desavarsire prin cartiere, asa ca am luat-o pe jos. Am facut 1 ora pana in apropiere, fapt pentru care am intrat la matusa, sa asteptam ora 2.30 cand, din tren, se vor da jos parintii mei. Cat m-am bucurat, nu pot spune, era prima data cand ai mei erau cu mine in Cluj! Cu ajutorul unui prieten a matusei, am mers cu masina, deci frigul nu mai era asa mare problema. I-am cazat pe ai mei la hotel si-apoi am mers repede catre casa, avand in vedere ca era deja ora 3 si astazi mai aveam de facut milioane de chestii, cu toate ca mult mai multe au facut cei din familie.

Inca nu realizam ce mi se intampla.

A trecut ziua mult prea repede, iar in urmatoarea noapte am repetat figura cu mersul la gara, la acelasi tren, asteptand alta tura de invitati care veneau tot din Vale. La aceeasi minunata ora am ajuns sa ne culcam (3 dimineata), dar era mult mai interesant, pentru ca la ora 6 am fost trezita sa merg la coafor, manichiura, cosmetica. De atunci am inceput sa dorm putin noaptea si sa mi se para normal. Nu am fost chiar multumita de cum au iesit lucrurile la salon, nu ma reprezenta stilul, dar inca nu eram invatata sa fac pe raioasa, sa comentez la adresa serviciilor pe care le platesc. Oricum, eram frumoasa astazi, pentru EL eram cea mai frumoasa!

M-am intors acasa, acolo unde ma astepta cel cu care impreuna eram asteptati la Starea Civila, la ora 9.30. Numai ca – din cauza gerului infiorator- nici o masina din cate trebuiau sa fie la dispozitia noastra, nu a pornit. Una trebuia sa mearga in Manastur dupa nasii lui, alta trebuia sa mearga la hotel sa-i aduca pe parintii mei, pe sora mea si pe nasii mei. Ghinion, nici o masina! Atunci l-am vazut prima data infiorator de nervos pe cel care avea sa fie al meu, atat de nervos incat mi-a propus sa mergem cu troleul! Toata lumea era bazaita, mama lui, de exemplu, nu gasea niciunde toca (palarioara) facuta special pentru eveniment. Si cauta o gramada de vreme, pana cand – intr-un tarziu – se gaseste obiectul in frigider! Adica, fiul a crezut ca este un tort si – ca sa nu se strice – a pus-o la rece. Acest aspect fiind rezolvat, au inceput sa apara si masinile, una cate una, ca niste carabusi in luna mai. Prea tarziu, insa, deja eram intarziati, ora la care trebuia sa spunem „Da” a trecut. Nu ne-a mai ramas decat sa mergem doar noi doi, mama si sora lui, o masina plecand in Manastur dupa o pereche de nasi, iar cei cazati la hotel urmau sa fie anuntati sa vina direct la cununie, pe jos, pentru ca hotelul era la cativa pasi.

Ajunsi cu bine in anticamera unde asteptau toti viitorii proaspeti casatoriti, am asteptat cuminti si nervosi sa vina si ceilalti de la hotel si sa fim invitati inauntru. Cred ca era catre ora 11 cand am intrat si ne-am unit vietile. Abia atunci am inceput sa realizez ca totul se va schimba, ca nimic nu va mai fi ca pana acum, ca dragii mei vor pleca inapoi in Vale iar eu voi ramane in „casa mea”. Aveam nici 20 de ani, varsta la care inca eram un copil, fara nici o grija pana atunci, cu griji de atunci incepand. De cand am semnat cu noul nume si am iesit printre cei care ne asteptau, am inceput sa plang. Am plans toata ziua, cei de langa noi spunand ca este bine, se spune din batrani ca daca mireasa plange, se vor face multe prune in acel an. Cu siguranta anul 1983 a fost unul bogat in prune!

Inca era tot ingrozitor de frig, era multa gheata pe trotuare, lumea de pe strada era infofolita, abia se miscau, dar noi aveam caldura care parca topea gheata pe care calcam, o caldura cum numai si numai atunci am simtit, o caldura care ne ardea buzele, ochii, degetele proaspat imbogatite cu verighete. Eram tineri, frumosi, fericiti. Aveam o viata in fata!

La restaurant, totul a fost la superlativ. Pentru prima data in viata mea eu eram centrul universului, toata lumea se invartea in jurul meu, totul era facut in asa fel incat sa-mi placa mie. Invitatii – putini la numar, dar deosebit de dragi fiecare in parte, alesi pe inima noastra – s-au simtit excelent, s-au distrat cum n-au mai facut-o de mult, chiar si pentru ei a fost o nunta deosebita. Inca era in trend sa se strige darul, adica starostele trecea pe la fiecare invitat in parte, spunea o gluma si striga suma cu care respectivul ii ajuta pe tinerii casatoriti. A fost singurul lucru pe care l-as fi schimbat in toata nunta noastra! Mi-era rusine, parca primeam pomana, am simtit ca nu mi se cuvin acei bani. Dar a trecut si asta, si – pana la urma – ne-am bucurat din plin de ce am primit.

Mama mea, draga mea mama, a avut sufletul rupt in doua: o parte se bucura pentru fericirea mea, cealalta insa plangea pentru ca plecam de langa ea, din cuibul in care avusese atata grija sa ma creasca. Abia dupa ani am inteles-o! Urmau anii mai grei pentru ei doi, urmau bolile si batranetea, iar ei au ramas singuri, sa-si poarte de grija unul altuia, cu fetele plecate in zari diferite. Dar, asa cum este firesc, asa cum este in firea lucrurilor, viata a continuat, chiar daca mult timp inca era un tacam pus la masa pentru mine, chiar daca in camera in care era adolescenta mea mama nu a intrat luni bune dupa aceea, doar cat sa faca putin curat. Lumea mea nu a mai fost niciodata si lumea lor.

Dar acum sarbatorim si ne bucuram ca suntem impreuna, ca nu am cedat in cei 28 de ani niciunei tentatii, ca am fost suficient de intelepti incat sa dam valoare familiei noastre.

LA MULTI ANI FRUMOSI! iti spun tie, sotul, iubitul, prietenul, ascultatorul meu drag.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Pentru tine, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Au trecut 28 de ani

  1. fosile zice:

    Stam amindoi si citim,tinindu-ne de mina.Se apropie ora inceperii zilei noastre si sintem alaturi si alaturi de voi.Pe undeva,se aseamana inceputul nostru cu cel de aici.Si noi ne-am casatorit tot in 19 februarie 1983 si noi am asteptat invitati din toata tara.Ca sa-i adun pe toti la un loc inainte de Starea Civila,am oprit o masina -un necunoscut-de pe strada .I-am imbracat pe toti,sa nu le fie frig,iar eu am ramas in costum,dar nu-mi era frig.Mi-au fost prietenii ,care si acum sint aici si unul din ei ne-a fost nas.Eram doi pletosi la nunta mea,nasul si cu mine.
    N-as putea spune ca e mult,dar in mod sigur 28 de ani nu-i putin.
    Felicitari ca sinteti impreuna,cum si pentru noi felicitari ca sintem impreuna.
    LA MULTI ANI!

    • cafeauata zice:

      Se pare ca acel 19 februarie a purtat noroc si altora, asa cum si altii au avut si mici ghinioane. Cred ca la fiecare nunta apar tot felul de situatii mai putin placute, dar de care ne amintim apoi razand. Intr-un fel am impresia ca a fost tare de mult, dar altfel parca ar fi trecut mai putin timp de atunci. Ciudat cum aceeasi zi poate sa mi se para si indepartata, dar si apropiata.
      La multi ani caldurosi!

  2. eumiealmeu zice:

    aşa experienţe nu sunt prea multe în lume. un „copil” care-a avut o familie nefericită vrea să felicite familiile fericite. 🙂 şi oricând să vă faceţi milă de cei mai tineri şi să le daţi un zâmbet, un sfat şi o soluţie, să iasă la liman. fericire pentru fiecare zi şi înţelegere pentru fiecare secundă.

  3. acuarele zice:

    Emotionante amintiri!…
    Cea mai tare a fost partea cu toca pusa la frigider… 🙂
    La multi ani, inca o data… si aici!

    • cafeauata zice:

      Ma bucur pentru fiecare amintire! Acum chiar si situatiile tensionate din acele zile ne aduc zambetul pe buze, darmite faza cu frigiderul…
      Multumim pentru urare si la fel va dorim si voua!

  4. Macar inca 28!
    Si fericiti!

  5. isis zice:

    Noi de-abia ne-am serbat acum trei luni majoratul casniciei. La cei 18 ani, „domnisoara” noastra este frumoasa si serioasa. La 28 va fi, in plus, matura si inteleapta, dar cu acelasi suflet de copil caruia-i place sa se joace. Ca si a voastra, dragii mei…

    Va aplaud si va iubesc. Multi ani inainte!

  6. cafeauata zice:

    Multumim, multumim!
    Cu siguranta vei avea si peste zece ani tot sufletul de acum, vei fi un om la fel de frumos cum esti acum si – in plus- poate doar cateva riduri de bucurie, de implinire.
    Te imbratisam cu mult drag si speram sa ne „vedem” si atunci!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s