Sa multumim ca este al nostru

S-a nascut la 1 august 1945, in Podari, judetul Dolj. Inca din ’69 canta si incanta pe toti cei care au sufletul deschis pentru frumosul romanesc autentic. Ne uimeste la fiecare concert cu ceva ce n-a mai fost pana atunci. Imbina asa cum doar el stie toate acele stiluri care (altfel) poate nu au nimic in comun. Indiferent de spectacolul prezentat, salile sunt mereu pline. Aparitia lui este unica, tot ceea ce face el pentru cultura romaneasca este unic. Toate inregistrarile sale sunt in concert, pentru ca nu-i place sa inregistreze in studio, acolo se pierde caldura, spune el. Are incredere in generatia tanara si crede ca merita sa traim in aceasta tara pentru ca avem posibilitatea sa devenim extraordinari. Spune ca bucuriile la romani sunt rare, dar –  adaug eu –  pentru foarte multi chiar el este o bucurie!

De auzit, i-am auzit cantecele de pe vremea cand inca nu intelegeam profunzimea versurilor. Era doar o voce pe care imi facea mare placere sa o aud, era un altfel de sunet, care m-a cucerit putin cate putin. Fara sa fiu innebunita dupa muzica pe care o canta, il ascultam recitand, povestind, cantand.

Niciodata nu mi-am dorit in mod special sa merg la un spectacol dat de el, ma multumeam doar cu aparitiile la radio sau tv, mult prea rare, adevarat. In urma cu 8 sau 9 ani, am vazut afisul! Va concerta in Cluj! Am cumparat bilete si (impreuna cu prietena mea) am mers la spectacol. Concertul a fost „Toamna. Simfonic” iar marele artist a fost  acompaniat de orchestra si corul formate din membri ai Teatrului Liric si ai Filarmonicii din Craiova; orchestrator si dirijor: Marius Hristescu. Nu aveam nici un fel de emotii, chiar eram pornita pe carcoteli, amintindu-mi cum se purtau artistii care dadeau spectacole in Vale cand eram copil. Biletele erau in primele randuri, putin prea in laterala, dar macar aproape de scena. Totul a decurs firesc, ne-am ocupat locurile, s-a asternut linistea in sala si … a aparut el! Inalt, cu un mers elegant si sigur, cu camasa alba cu maneci bufante din borangic, cu ochii vioi de parca toata fericirea lumii era adunata in ei, cu un zambet glumet sub mustata stufoasa. In acel moment ochii mei s-au umplut de lacrimi, el inca nu spusese nici o vorba, abia ajunsese in mijlocul scenei. A urmat prezentarea extraordinarei orchestre filarmonice impreuna cu dirijorul ei, apoi au inceput sa curga cantecele… Unul mai vesel, altul mai trist, dar la fel de minunate toate. As fi vrut sa aplaud incontinuu, as fi vrut sa-i spun ca-i multumesc, ca il admir si ca ma face sa ma simt odata in plus mandra ca sunt romanca. 2 ore cat ne-a cantat si ne-a incantat, ochii mei nu s-au uscat de lacrimi. A fost asa cum sunt toate concertele sale: adanc, minunat. M-a castigat definitiv.

Pentru mine va ramane pentru totdeauna artistul complex care stie sa-mi transmita toate emotiile din versurile pe care le recita sau le canta.

Pentru ca tuturor ne este dor de primavara:

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în OAMENI tare dragi mie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Sa multumim ca este al nostru

  1. Alexandra zice:

    Si mie imi place mult Tudor Gheorghe. Iar cantecul asta il iubesc, pur si simplu.

    • cafeauata zice:

      Ma gandeam eu ca cel putin pe tine te voi nimeri cu Domnul Tudor… Adevarul este ca n-am stiut ce cantec sa pun aici, toate sunt minunate. Iar despre cele in care vorbeste de „dor” sau de „mama”, ce sa mai spun?

  2. acuarele zice:

    E un mare artist, actor si rapsod.
    In copilarie il vedeam indeosebi pe scena Teatrului National din Craiova, in diverse roluri. Uneori si in concerte…

    • cafeauata zice:

      Cand am postat despre minunatul domn Tudor am fost convinsa ca vei comenta si tu, doar esti craioveanca! Oare acum, ca ai crescut mare, nu-ti mai place sau nu mai mergi la spectacolele lui din alte motive? Noi numai din motive financiare lasam concertele pe care le sustine in Cluj sa ne treaca pe sub nas.

  3. isis zice:

    Am crescut cu el in casa, ca sa zic asa. Parintilor mei le placea foarte mult.
    Am fost la spectacole, dar l-am vazut si cantand live, la nunta unui fost coleg de liceu al carui tata era prieten cu Tudor Gheorghe. Asa ca, bineinteles, din nuntas a devenit – pentru vreo ora – rapsod. Doar el si cobza. Unic momentul, sunt recunoscatoare ca l-am trait…

  4. cafeauata zice:

    Eu l-am descoperit singura, ai mei nu erau cu muzica de niciun fel. Dar dupa ce l-am aflat, a devenit si va ramane pe sufletul meu.
    Ce sa spun? Ma bucur pentru tine pentru ca l-ai vazut, simtit si ascultat altfel decat le este dat celor mai multi si chiar nu stiu eu cum as fi reactionat. A fost (cred) inca un minunat cadou pe care ti l-a oferit viata. Minunata amintire…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s