Cei de langa mine

Pur si simplu mi-am amintit… Fara nici o logica vizibila.

Era o zi obisnuita de lucru, toate comenzile au fost livrate, unii se gandeau la sfarsitul de saptatamana uitandu-se la ceas, altii pregateau acelasi sfarsit de saptamana, care insa pentru ei era aproape ca si zilele de lucru.

La un moment dat, suna telefonul fix. In lipsa de secretara raspunde oricare din noi. A fost sa fie sa raspund eu. Cineva s-a prezentata politicos, n-am dat mare importanta, asteptam sa vad la cine sa-i fac legatura. Nu era nevoie, imi va transmite mie, iar eu sa-i anunt pe patroni. Era vorba de unul din soferii nostri, tocmai avusese un accident cu masina firmei. Dupa toate indicatiile primite de la politist, am inchis si am inceput sa plang, chiar daca relatiile dintre noi, toti cei din firma, nu sunt nici pe departe apropiate! Un om pe care il vazusem aproape zilnic, cu care m-am certat si m-am inteles in aceeasi masura, un om care ne-a povestit atat de frumos despre fata si sotia lui, a avut accident! Mereu avem impresia ca doar altora li se poate intampla un rau, dar nu este asa. Cand lacrimile m-au lasat sa vorbesc, le-am spus si fetelor (care erau stranse ciorchine pe langa mine) ca Ionica a avut un accident! A urmat o mare, inca o mare dezamagire pentru mine. Prima intrebare a majoritatii a fost cu privire la starea masinii. Apoi, afirmatii referitoare la cat ii place lui sa bea. Intr-un final, scurt, sefa de personal a spus-o: „Bine ca se poate face ceva cu masina!” S-a lasat linistea, doar nervii din creierul meu bateau din picioare. Lacrimile mi-au secat brusc, locul lor fiind luat de  scarba si revolta. Acestea sunt colegele mele!

Au urmat luni de zile de spitalizare pentru el, barfe multe, dar si vizite la spital tocmai din partea celor care se bucurau de starea masinii si il acuzau pe el pentru ca avea obiceiul sa bea (acasa!). Nu, accidentul nu s-a produs din cauza alcoolemiei, omul suferise un preinfarct la volan. Ceea ce pentru aproape nimeni nu avea nici o importanta, trebuia hulit pentru ce credeau ei ca facea omul in timpul lui liber.

Ionica nu a mai revenit niciodata la servici, doar sotia lui tot venea dupa adeverinte pentru tot soiul de comisii medicale si asa stiam ca se simte mai bine. Ce inseamna „mai bine”? Numai el si familia lui stiu asta. Pentru mine a ramas un om care s-a nenorocit lucrand pentru aceeasi patroni ca si mine, un om prin nenorocirea caruia am vazut cine sunt cei din jurul meu, cei cu care stau mai mult decat acasa, cei care ar trebui sa-mi fie a doua familie. Se pare ca este greu sa fim oameni adevarati, e mult mai simplu sa fim prefacuti. Numai ca si noi putem sa fim „loviti” la un moment dat, nimeni nu poate sa ne garanteze ca vom trai o suta de ani sanatosi.

Sper din tot sufletul sa se faca bine, sa poata sa-si poarte singur de grija, sa nu mai fie pensionat pe caz de boala, sa mai poata sa vada frumosul din oameni.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cei de langa mine

  1. Alexandra zice:

    Off, iar m-ai intristat! La postul anterior nici n-am indraznit sa comentez, am trecut, am aprins o lumanare virtuala si am plecat tiptil, in varful picioarelor.
    Inca nu te-ai obisnuit cu lumea asta de tip nou, unde doar banul are valoare? Unde nimic nu mai conteaza, decat profitul?

    • cafeauata zice:

      Postul anterior trebuie inteles simplu: imi pare rau pentru toate cuvintele pe care n-am apucat sa le spun, sa le scriu, pentru mama, iar cei care inca o au alaturi de ei, trebuie sa stie ca nimic pe lume nu este mai dureros decat sa nu o mai poti mangaia. Restul sunt doar amintiri dragi, scaldate in lacrimi de nemarginita iubire.
      Departe de mine gandul sa te intristez, Alexandra. Vreau doar sa ma descarc uneori de dementia in care imi petrec 10-14 ore pe zi, sa incerc sa ma obisnuiesc cu gandul ca pe astia ii am (deocamdata) in jurul meu. Dar nu pot si nu vreau sub nici o forma sa ma obisnuiesc cu gandul ca asa este normal, chiar daca voi avea mereu motive de suparare din aceasta cauza.
      Iti multumesc de vizitele tacute sau nu si sa ai o saptamana vesela!

  2. fosile zice:

    Baiu e,ca dupa ce -o data in plus-iti dai seama ce fel de oameni ai in jurul tau,trebuie sa lucrezi in continuare cu ei,sa glumesti sau sa te certi cu ei,sa va suportati in continuare ca si cum nimic nu s-a intimplat,ca si cum sinteti o „familie”.

    • cafeauata zice:

      E greu… Uneori, mai in gluma, mai in serios, spun ca am nevoie de lamaie ca sa imi taie greata; nu toate se prind. Nu cred ca am mai lucrat vreodata intr-un colectiv atat de urat. Incerc sa-mi fac treburile ca si cum ei n-ar exista, ceea ce nu se poate intotdeauna.

  3. Georgiana zice:

    Nasol să stai printre neoameni.. îmi imaginez cât de greu îţi este şi cu ce „elan” te duci dimineaţa la serviciu. Uofff, parcă mă doare pe mine 😦 Am avut şi eu colegi de genull ăstora dar, din fericire folosesc timpul trecut, spre deosebire de tine…
    Dar ştii ce? bine că ai acasă un om şi un sufleţel mic de căţel care te iubesc şi pe care-i iubeşti! 🙂
    P.S. Ca un sfat, mergi acolo să le iei banii şi gândeşte-te că job-ul nu e un hobby. Poate gândurile astea te vot ajuta să depăşeşti mai uşor momentele neplăcute! Zic şi eu…
    Pupişori pe suflet!

    • cafeauata zice:

      Multumesc, Georgiana. Am retinut chestia cu luatul banilor de la ei, o sa mi-o amintesc zilnic. Si ca sa fiu sigura ca nu uit, ma gandesc la o chestie scrisa mare si lipita la vedere, pe birou. Despre cei de acasa, ce sa mai spun? Daca ei n-ar fi, m-as duce dracului, cu sentimentalismul meu cu tot…
      Vise frumoase!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s