28 ianuarie

Era frig afara, dar in bucatarie era cald si bine. Focul ardea in soba, fetele erau acasa, toata lumea se pregatea de culcare. Firesc. Cea mare era deja cu gandul la baieti, astepta sa treaca noaptea, sa mearga din nou cu prietenii, nu avea treaba cu emotiile zilei care urma sa vina. Cea mica, insa, un copil care facea scandal de cate ori mama ii pieptana zulufii, era peste poate de emotionata. Se gandea de cateva zile cum si ce sa faca, cum sai spuna, cum sa-i arate, ce sa-i spuna in asa fel incat ea sa inteleaga tot. Erau atatea cuvinte care parca incercau sa explodeze direct din sufletul ei micut si parca neancapator astazi. Ar fi vrut sa invete toate poeziile si sa i le recite fara sa respire, din toata inima ei. Ar fi vrut sa-i daruiasca toate zambetele din lume. Ar fi vrut sa adune toate lacrimile si sa le arunce in neant, sa nu le mai vada niciodata pe obrajii ei. Ar fi vrut sa o vada razand, lipsita cu adevarat de griji, nu doar ascunzandu-le de dragul fetelor. Atat de multe ar fi vrut acest copil firav, incat in apropierea acelei zile, seara,  cand toata lumea s-a culcat, si-a dat seama ca este peste puterile lui sa faca ceva din toate acestea. De fapt, sigur nu va putea sa spuna nici un cuvant dimineata, sigur gatul se va incapatana sa ramana strans ca intr-o menghina si lacrimile ii vor umple ochii mari, caprui. Asa se intampla in fiecare an.

S-a dus si ea, cuminte, la culcare. Dar somnul nu-i venea, trebuia sa gaseasca ceva, trebuia sa spuna cumva cat, cum… Cand a crezut ca nimeni nu aude, ca toti viseaza intr-un somn linistit, s-a dus in bucataria calda inca, unde jarul carbunilor sfaraiau in soba. Intotdeauna avea creta la indemana, doar deseori invata scriind pe peretele (vopsit in ulei verde) de langa usa. Ei nu-i placea acest obicei, dar se gandea ca macar asa invata cea mica si – pe langa asta – si sterge singura. Ajunsa in bucataria calda, a luat creta si a inceput sa scrie pe perete. Cuvinte simple, fara sa se gandeasca la o compunere, doar cum ieseau ele din inima. Si intotdeauna Il ruga pe Dumnezeu sa fie bun cu ea, sa o apere de boli si de necazuri, sa o faca fericita. Il ruga sa o lase mult timp aici, sa o vada, sa ii simta mangaierile dimineata, sa-i auda glasul minunat cum parca  doar ingerii mai au. De fapt, tot peretele era scris cu o rugaciune; abia la sfarsit, ultimele cuvinte, scrise cu mare grija, cu majuscule, erau:   

LA MULTI ANI MAMA!

Apoi, cea mica mergea si se culca linistita, acum totul era in regula. Nu a facut ea mai nimic din ce si-a dorit, dar va face cand va fi mare! Adormea cu ingerii veghind ca somnul sa-i fie linistit, stiind ca dimineata, cand ea va aprinde lumina in bucatarie, va citi tot…

Iar dimineata, cand a venit sa o trezeasca, nici ea si nici cea mica, nu spuneau nimic. Totul se simtea in adancul sufletelor lor, nu mai era nevoie de cuvinte spuse, erau de ajuns doar privirile din cele doua perechi de ochi caprui. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ziua isi urma cursul firesc, aproape monoton. Doar ele doua stiau ca nimeni, niciodata, nu le va putea desparti.

Cea mica si acum, cand au trecut anii, cand nu mai are pentru cine sa scrie pe peretele din acea bucatarie, mai usor isi scrie sentimentele decat le spune. Este o fericita! Chiar daca ea a plecat deocamdata printre ingeri, are alaturi un om drag, caruia ii scrie tot mereu. Acum el este cel care cu mangaieri si soapte dragi o trezeste dimineata.

De multi ani 28 ianuarie este trist…

Pentru tine MAMI!

Acest articol a fost publicat în Pentru mama și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la 28 ianuarie

  1. fosile spune:

    Ai si aici o bucatarie.Creta se gaseste si colorata ca sa se vada,in functie de culoarea peretelui.
    Reactualizeaza amintirea,relatia copilariei.Va ve reintilni,suflet linga suflet,in bucatarie.
    Si-i poti scrie si lui,sotului tau ce-ai vrea sa-ti sopteasca dimineata…si ramine numai intre voi-suflet linga suflet.

  2. fosile spune:

    E in puterea ta sa faci-daca nu vesel-senin fiecare 28 ianuarie.
    Umple-l de zimbetul ei prin zimbetul tau.Te umple de ea,si ofera-i-te pe tine asa cum te vrea,asa cum te-a vrut intotdeauna,cu zimbetul pe buze,copil cintind cu un creion in mina in fata oglinzii sau femeie indragostita,fericita.
    Sa-ti fie fiecare 28 un cintec.Chiar daca mai picura cite o lacrima ,e luminoasa ca chipul unei mame.

    • cafeauata spune:

      Depinde in mare masura de mine cum simt ziua asta, intr-adevar. Trista va fi mereu, dar si un strop de bucurie isi gaseste si isi va gasi locul, pentru ca in aceasta zi imi rezerv dreptul de a ma gandi si mai mult la EA. Este cu mine tot timpul si sunt convinsa ca ma ajuta mai mult decat stiu eu.
      Multumesc pentru cuvintele frumoase.

  3. isis spune:

    Nu stiu sa spun cine e mai sensibil: scriitorul ori intaiul cititor?
    Eu va iubesc pe amandoi, desi nu va cunosc pe vreunul…
    Iuliana

    • cafeauata spune:

      Multumesc!
      Imi pare ca amandoi suntem la fel de sensibili, poate sa fie asta motivul pentru care ne iubesti?
      Si amandoi te iubim la fel de mult.

  4. fosile spune:

    Ceva interesant pentru simnata.

  5. fosile spune:

    Tot pentru simbata,

  6. Georgiana spune:

    Tu intotdeauna reusesti sa ma impresionezi cu scrierile tale. Sunt convinsa ca nici macar nu’ti folosesti degetele cand scrii, ci doar sufletul si inima.
    Mama e doar una si nimeni si nimic nu ne’o poate lua!
    Te pup, draga mea draga!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s