Am incercat

Am acest loc de munca de 10 ani si cateva luni. Intotdeauna m-am straduit ca atunci cand mi se cere un lucru pe care trebuia sa-l fac, cu fruntea sus sa-l pot preda patronului, sa pot da detalii daca mi se cer, sa pot raspunde oricaror nelamuriri, fara sa-mi fie rusine de munca mea. De cele mai multe ori asta a insemnat ramas in firma pana tarziu, lucrat sambata si duminica, mers de la 6 dimineata pana la 8-9 seara, neglijat sotul, casa, catelul, prietenii, neglijat pe mine ca om.

Si apare o „descurcareata” in colectiv, care curata toate scamele pe care s-ar putea sa le aiba patronii in viata asta, sare cu idei nefondate de cele mai multe ori, se implica in viata de familie a patronilor, calca pe oricine in picioare doar ca sa iasa ea in evidenta, denatureaza adevarul daca nu esti pe faza sa o contrazici, cu un ranjet de om cu 9 fete ti-o trage de cate ori are ocazia. Si la un astfel de personaj, patronii „au pus botul”, adica se vede ca au facut botanica.

Pe segmentul meu am fost singura in firma. Personajul in cauza oricum nu este tipul omului care sa-si asume responsabilitati pe termen lung, habar n-are de programele de pe PC, asa ca nu-mi fac griji, doar ma revolt. Pana la urma stim ca nimeni nu este de neanlocuit, dar daca s-ar intampla, as gasi atunci o solutie.

Intr-un final, prin noiembrie anul trecut, m-am gandit sa fiu si eu „smechera”: sa lucrez cat se poate doar in 9 ore, sa nu ma intereseze decat strict ce tine de bunul mers a ceea ce am eu de facut, sa nu ma tot revolt in birou, sa nu ma stresez atat de mult. E drept ca nu mi-am intrat prea bine in mana, chiar daca putin am mai slabit-o cu munca pe branci. Ghinionul meu insa mi se arata acum, cand patronii au inca 2 proiecte noi pe care eu trebuie sa le pornesc si sa le urmaresc o vreme, plus mi-a mai ramas si munca nefacuta in decembrie, ca toate trebuiesc sa fie gata acum, nimic nu suporta amanare si degeaba incerc sa iau o scama de pe haina patronilor, deja ma simt jenata, sunt irascibila si nu ma mai pot controla la vorbe.

Asadar, nu mi se arata sa „muncesc” asa cum o fac altii, nu ma pot simti bine daca am „restante”, imi imaginez ca mamei mele i-ar fi rusine cu mine. Solutia de moment: in fiecare seara lucrez acasa cate 3 – 4 ore; cel putin sunt acasa, cu sotul si cu catelul (marele meu noroc este ca am primit un leptop cadou, ca altfel n-aveam decat sa stau in firma).

Morala: nu voi mai incerca niciodata, in nici o ocazie, sa fac asa cum fac altii, voi ramane asa cum am fost intotdeauna, pentru linistea mea in primul rand.

Si pentru relaxare:

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Am incercat

  1. fosile spune:

    Imi inchipui ca nu ti-e usor,dar macar esti acasa.Fumezi cind vrei,faci pauza cind ai chef,mai povestesti cu cei din casa si nu trebuie sa taci atunci cind ai avea chef sa spui ceva.
    Si sotul tau n-a zis nimic in anii trecuti cind stiai cind mergi la lucru,dar nu si cind te intorci?

    Birlic e intr-adevar fantastic,fenomenal!
    Am sa-mi copiez si eu secventa.Mi-ar place sa revad intreaga piesa .
    Sper sa-ti treaca momentul asta mai greu,presupunind ca omul tau si catelul iti sint alaturi si sa-ti bei cafeluta zimbind,fara sa fie nevoie de Birlic pentru asta.

    • cafeauata spune:

      Acasa fiind, toate datele problemei se schimba (in bine).
      Sotul meu? Inclusiv a promis ca va da foc firmei!
      Pe Birlic de multa vreme am dorit sa-l vad in scena asta super faina. Cred ca si eu as face la fel…
      Pana la urma isi vor reveni planetele la normal, cu siguranta.

  2. acuarele spune:

    E frustrant atunci cand managerii nu-si cunosc si nu-si valorizeaza in mod obiectiv angajatii!
    Pe termen lung, tot ei vor avea de pierdut.

    • cafeauata spune:

      Nici macar nu ma mai simt frustrata, prea de mult timp este aceeasi situatie. Doar ma revolt uneori, dau afara surplusul de nervi si apoi merg mai departe. Imi place sa cred ca daca as avea propria mea afacere, as proceda altfel decat o fac patronii mei, dar, mai stii? Poate prea binele mi-ar schimba personalitatea.

  3. acuarele spune:

    Nu te-ai schimba, fiindca tu ai invatat respectul fata de munca! Aici e diferenta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s