Un destin intr-un Craciun

Era Craciunul anului 1983. Doamne cat a trecut de-atunci! Si totusi, imi sunt aproape la fel de vii amintirile ca si cum ar fi fost saptamana trecuta.

Eram intr-o camera de hotel, pe Litoral, citeam si reciteam acea scrisoare de 27 de pagini, cand mi s-a spus sa cobor la receptie, sunt cautata la telefon. In afara de parintii mei, nimeni nu stia la ce hotel sunt, asa ca m-am speriat putin. Ce s-a intamplat acasa?

Surpriza a fost atat de mare incat mi-au dat lacrimile: eram cautata de Cluj! „Vii la Cluj?” – parca aud si acum intrebarea de la capatul firului. „Vin” – am raspuns fara sovaire. Era seara zilei de 23. Am pus la punct amanuntele, mi-am luat strictul necesar in bagaj, restul au fost trimise colet acasa de colega mea care a ramas in continuare la tratament. Am zburat spre gara, seara tarziu aveam tren spre Constanta. In rest, voi vedea la momentul respectiv, m-am gandit eu. Si am vazut… A fost o calatorie lunga, obositoare dar unica. Imi era foame ingrozitor, cand, intr-o gara undeva pe Valea Prahovei, s-a urcat o doamna cu un copil si au inceput sa guste tot felul de bunatati. Aveam senzatie de rau de foame, ceea ce probabil s-a observat intr-un tarziu, cand au ajuns la desert si m-au imbiat cu portocala. Ca si cum mi-ar fi dat o felie de carne, asa am infulecat biata portocala. Era mai mult decat nimic!

Dupa 14-16 ore de drum, am ajuns in Cluj. Nu ma astepta nimeni! In 15 m-a asteptat si nu am venit, acum n-aveam decat sa ma descurc. Si m-am descurcat binisor, am stiut la cine sa merg in asa fel incat sa ajung la cel care urma sa fie sotul meu. Cand ne-am vazut, fiind probabil foarte emotionat si surprins, scurt si dintr-odata m-a intrebat: „Vrei sa fii sotia mea?” Iar eu, la fel de brusc, am spus „Da”. Era ajunul acelui Craciun, 1983.

Au urmat cateva zile de poveste, o despartire cu multe lacrimi, iar in februarie o nunta pe care imi venea greu sa o percep ca fiind a mea. Eram total nepregatita pentru acest pas, dar astazi, dupa atata timp, nu-mi pare rau ca l-am facut!

A fost calatoria si Craciunul vietii mele! S-au schimbat si destinele celor din jurul nostru in acel Craciun, imi place sa cred ca in bine.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Un destin intr-un Craciun

  1. fosile spune:

    Te-a intrebat fara un genunchi jos,fara inel,fara flori si atmosfera?
    Asa,cu nerusinare?
    Pur si simplu?
    Din cite imi amintesc in ’83 a plouat in Cluj si tot orasul a fost un urias patinoar.Asta a fost a doua oara,ca prima data (de cind stiu eu) a fost in 1979.
    Imi inchipui ce v-ati distrat,daca ati iesit pe strazi…

    • cafeauata spune:

      Da! Pur si simplu!
      Ce pus in genunchi?
      M-a trantit pe pat (norocul meu ca era pe aproape) si am uitat amandoi ca mai era si varul lui acolo. Apoi, am sarbatorit cu „Malaga”, singurul vin care mi-a placut tare de tot de cand sunt. Pe vremea aia nu aveam atatea figuri de stil in cap, ne exprimam sincer si spontan. Inelul a venit mai tarziu, nu s-a riscat sa-l cumpere si eu sa-l refuz. Deja atunci era un intelept! Cat despre flori, ce sa spun? Am avut cel mai frumos buchet de mireasa, din frezii colorate (in februarie!), iar in toti anii care au urmat mi-a oferit mai multe flori decat au primit majoritatea sotiilor in toata viata lor. Este un romantic incurabil si ma bucur ca este asa!
      A plouat intr-adevar mult in acele zile, dar iti dai seama ca asta nu ne-a impiedicat sa mergem la colindat. Din fericire totul a fost minunat, nimeni din gasca nu si-a rupt nimic, asa ca ne amintim cu mare drag.

  2. psipsina spune:

    unele gesturi se fac aşa, pe negândite. unele întâmplări ale vieţii sunt ca noaptea de sânziene când, aşa cum spunea şi eliade, se deschid cerurile şi apoi „nimic nu va mai fi la fel”, totul se schimbă.
    ceva oarecum asemănător am trăit şi eu, dar de un revelion. pe atunci nici nu ştiam cine este omul acela care, total neptotocolar, îmi cerea să-mi leg viaţa şi sufletul de ale sale. astăzi, de-ar fi să o iau din nou de la capăt aş face la fel. între timp l-am şi cunoscut, dar mai avem din sacul de sare al cunoaşterii încă…
    zile bune să ai, din puţinul ghem rămas, ghem luminos să se toarcă din anul ce vine.

    • cafeauata spune:

      Acum, cand am imbatranit putin, ma bucur ca am facut unele lucruri negandite. Spre deosebire de cat de mult le intorc acum pe toate fetele, cat de rar fac ceva negandit si totusi nu mereu iasa asa cum as vrea eu.
      Ma bucur ca si tu traiesti o frumoasa poveste inceputa tot iarna.. Important este ca aceste povesti sa ne faca sa zambim peste ani, sa ne amintim cu drag fiecare amanunt si sa ne dorim ca eroii ei sa fie aceiasi, sa ne iubeasca la fel cel care a pus marea intrebare si sa nu regrete niciodata faptul ca noi am acceptat.
      Sa uiti daca te-a intristat ceva in anul care isi numara ultimele zile si sa ti se intample numai lucruri bune in anul care va incepe!

      • psipsina spune:

        îţi mulţumesc de aşezarea în blogroll, dar te-aş ruga să nu mă alinţi ci să îmi spui exact cum îmi este numele, pentru că psipsina este deja un diminutiv. mulţumesc. (sper să nu te superi)
        gâdurile calde pe care mi le-ai trimis să se întoarcă înzecit la tine, de la mine.
        cu tot dragul îţi spun de acum an bun, mai bun!
        psipsina.

  3. redsky2010 spune:

    ce amintiri frumoase, am si eu din astea, dar din pacate, n-a fost sa fie pe termen lung. zi usoara la munci!

    • cafeauata spune:

      Incep prin a-ti multumi pentru urare, chiar daca nu este foarte mult de lucru. Simplul fapt ca nu sunt cu ai mei acasa si este suficient sa-mi intoarca ziua pe dos. Dar lasa, nu-i un capat de lume.
      Cat despre povestea ta care n-a fost sa fie, cred ca nu trebuie sa regreti. Lucrurile se intampla asa cum trebuie, chiar daca noi nu intotdeauna vedem asa. Eu sunt de parere ca nimic, niciodata nu este intamplator, cei care nu ne merita nu ne pot avea, iar cei care ne au si nu stiu sa ne aprecieze, ne pierd pe parcurs. Toate trec, de vrem, de nu vrem; important este sa fim impacati cu noi insine. Esti un om deosebit Sky, sunt sigura ca stii ce si cum cu viata asta.
      In anul care va incepe iti doresc sa traiesti cele mai frumoase momente pe care le visezi, sa ai zilele pline cu bucurii, cu prieteni buni si cu mult zambet.

      • redsky2010 spune:

        iti multumesc la randul meu, pt cuvintele frumoase. ai remarcat ca uneori oameni indepartati iti spun lucruri care iti merg drept la inima? daca as putea ti-as darui zilele mele libere, m-am odihnit destul si parca lucrul mi-ar da un sens zilelor…

    • cafeauata spune:

      Ce sa fac, Fosile, daca nu pot sa ascult muzica pe care mi-ai postat-o? Te rog sa ai rabdare pana ajung acasa de la munci, o voi asculta, apoi voi comenta. E bine asa? Oricum, iti multumesc mult!

  4. Georgiana spune:

    La cat mai multe Craciunuri impreuna!! sa fiti sanatosi si sa va iubiti la fel de mult ca si pana acum!! Va pup pe ambii amandoi!! :*

    • cafeauata spune:

      Multumim! Pentru iubire este loc intotdeauna. Ne mai si certam uneori, sa nu crezi ca mereu este roz bonbon, macar avem motiv sa ne impacam. Te pupam si noi, daca suporti chiar si Cola te pupa. Gipsy suporta cu siguranta!
      Sa va fie cel putin cum v-a fost anul asta!

  5. Masaj erotic spune:

    Am citit ceea ce este scris in acest post al tau si imi place. Continua tot asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s