Sfarsit de saptamana oarecum atipic

Dupa asteptarea de cinci zile intregi, a venit in sfarsit si ziua de sambata. Buna, frumoasa, in parametrii as spune, pana la un moment dat. Adica, am confectionat o frumoasa bratara cu malachit si fir argintat, a fost perfect totul, pana cand am ajuns la incuietoare. Si la faza asta m-am scremut doua ore, in aproximativa liniste, in sensul ca vorbeam doar cu mine, de fapt mormaiam. Ei, dar dupa doua ore intregi, piticii de la mansarda au inceput sa-mi navaleasca pe gura, in spatiul altfel foarte primitor al minunatei noastre casute. Asa m-am enervat, incat simteam cum trepideaza in interiorul meu ficat, rinichi, splina si alte cele. Greu, tarziu, dupa o plimbare cu sotul si cu catelul, am inceput sa-mi revin. Si spun acum ca nu este normal, de nici un fel nu este normal, ca eu sa-mi pierd controlul in acest mod, dintr-un motiv atat de neansemnat. Sambata ratata, intamplare care imi da de gandit!

Despre duminica asta ce sa spun? Pana la ora 16 a fost cum nu puteam sa-mi doresc una mai frumoasa. A avut toate ingredientele necesare unei duminici minunate in familie. Dar… La ora 16 a trebuit sa merg la servici! Ce tampenie, la ora asta, in zi de duminica sa prestezi. E drept ca nu voi sta pana maine dimineata, pentru ca maine deja va fi o alta zi plina de lucru, dar gandul ca am plecat de acasa cand totul era atat de pe sufletul meu, ma deprima. De cate ori plec si raman ai mei acasa, am senzatia ca voi lipsi pentru prea mult timp, am impresia ca se rupe vraja care ne uneste. Inca nu s-a rupt, ce-i drept, dar nu pot alunga aceasta stare ori de cate ori incui usa. Deci, o duminica de …. .

Una peste alta, asa a fost tot anul, cu sambete si duminici lucrate, cu suflet zbuciumat in prag de toamna, cu o cautare dementa a linistii interioare, la inceput de iarna. Am obosit anul acesta, an cu sot. De 20 de ani in coace, toti anii cu sot au fost zbuciumati, daca nu material, atunci neaparat sufleteste, dar nu putea sa treaca fara sa ma marcheze mai mult sau mai putin dureros. Noroc ca vine 2011, fara sot, atunci imi voi incarca bateriile, voi avea toata linistea pe care cu atata indarjire am cautat-o toamna asta (deja s-a cuibarit in sufletul meu, anul care peste cateva zile va incepe o va cimenta, pentru totdeauna).

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Sfarsit de saptamana oarecum atipic

  1. fosile spune:

    Hopa!
    Adfica esti handmadista?
    Si te pricepi si la pietre…
    Nu-ti face probleme ca te enervezi.Am incercat si eu in urma cu citiva ani sa fac bijuterii.Daca mergi in gradinile hostezenilor din spatele blocului meu o sa vezi in fiecare primavara cum rasar din pamint o gramada de pietre si de monturi.
    Cind ai rabdarea sa le construiesti bucatica cu bucatica,nu-i de mirare ca te mai si enervezi.
    Daca pina la acele doua ore a fost o simbata buna,nu poti spune ca e simbata ratata.
    Ai avut doar doua ore mai rele,recuperate prin plimbarea cu cei dragi.
    La fel si duminica.Inveleste partea rea si lasa deasupra partea frumoasa si-ai sa vezi ca te vei simti mai bine,desi sint de acord cu tine ca e groaznic ca in ziua ta libera sa mergi sa lucrezi pentru altul ,care nu-i sigur ca apreciaza asta.

    • cafeauata spune:

      Da, Fosile, sunt handmadista, adica produc cu mainile (mici bijuterii). De regula ma relaxeaza acele momente, dar am inceput sa folosesc sarma argintata relativ de putina vreme si inca nu stapanesc foarte bine tehnica, de aici si nervii. Mi-au trecut insa langa cel care ma iubeste.
      Asa este, doar partea frumoasa a lucrurilor trebuie lasata la suprafata, dar uneori ma ia valul. Acum sunt OK, ma bucur ca mai sunt doar 4 zile din saptamana si vom fi liberi, doar noi doi si Cola (teckelita).

  2. redsky2010 spune:

    hai sa privim si partea celalalta a problemei, ai fi putut sa nu ai cu cine te plimba si ai fi putut sa stai mereu acasa, neavand serviciu. zambeste, atata vreme cat ai la cine te grabi acasa, viata e frumoasa. o zi usoara!

    • cafeauata spune:

      Ai dreptate Sky, si stiu si eu ca intotdeauna se poate mai rau, numai ca in momentele „acelea” am impresia ca numai mie mi se intampla. Sunt constienta ca din multe puncte de vedere soarta m-a rasfatat, fapt pentru care multumesc zilnic. Frustrarile le am datorita conjuncturii de la servici, dar vorba ta, sa-mi para bine ca il am.
      Multumesc pentru tot ce-mi spui!

      • redsky2010 spune:

        daca pot sa te fac sa te simti mai bine, m-as bucura tare mult. nici chestiile care ne supara nu sunt vesnice. eu sper ca nu vei iesi la pensie de acolo si va veni o vreme in care nu vei mai lucra duminica 😉 tin pumnii!

    • cafeauata spune:

      Ce spui tu? Pensie? Pe cand ar fi normal sa ies eu la pensie, nici cuvantul nu va mai fi in DEX, doar in dictionarul de arhaisme.
      Multumesc pentru ganduri.

  3. Georgiana spune:

    Aoleo! oare de asta sa fi fost de rahat si anul meu?? Asta cu anii cu soţ şi fără e verificată doar la tine, sau e un fel de lege nescrisă? M-ai pus pe gânduri…
    Duminica la serviciu, mda, nimic mai nasol!! Pe bune acum. E ok, ai loc de muncă dar oare omul a fost creat numai să tragă în jug?? Asta e menirea lui pe pământ? n-aş prea crede…

    • cafeauata spune:

      La noi este verificata cam din ’86, in rest nu stiu daca functioneaza si la altii. Oricum, tu sa nu te plangi de anul cu sot, abia ai venit din flendureala…
      Pentru cei care detin „afaceri” e clar ca omul (mai putin ei si tot neamul lor) numai asta trebuie sa faca. M-am resemnat deja cu ideea.

  4. psipsina spune:

    te admir pentru că ai puterea şi răbdarea de a crea ceva cu mâinile.
    pentru gânduri negre încearcă acum o colindă, e o terapie minunată.
    http://www.youtube.com/watch?v=HiMuelud5uA&playnext=1&list=PL75511297E6C05069&index=14

    şi bucură-te de cei dragi. curând deschidem uşile şi sufletele pentru marea sărbătoare.

    • cafeauata spune:

      Multumesc, pisi.
      Gandurile negre au poposit la mine doar un minut-doua, cat sa le pot scrie. Cat de repede vin, atat de repede le alung. Mereu cu „Rugaciunea inimii”. Placuta terapie, ma bucur de colindul tau impreuna cu cei dragi mie.
      Sa ai vise frumoase!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s