Sa aleg blogareala?

Am citit cateva bloguri, in cautarea unei linii comune, de unde sa pot divaga pe stilul meu. La un moment dat am dat peste 11 sfaturi cum sa devii un bloger ratat si m-a apucat rasul, de una singura, citind. De fapt, ce inseamna bloger ratat? Oare cineva isi va taia venele (in lung) daca nu va avea multi vizitatori? Oare a devenit cititul blogului o ocazie de a te putea lauda in fata cui?

Am vazut bloguri cu tematica, OK, este partea educativa, este stilul de blog de unde nu pleci mai prost decat ai fost inainte sa dai click.

Am vazut bloguri unde la mare pret sunt cuvintele mari, cu cat mai mari, cu atat mai vizitat este blogul respectiv. Aici se viseaza cu ochii deschisi, se promit cate in luna si in stele celei/celui care va fi sa fie sufletul pereche, se pun pe ecran tot felul de trairi care – din punctul meu de vedere – ne sunt date ca sa le savuram, sa ne bucuram de ele atunci cand vor poposi pe la noi, aceasta bucurie nefiind una din cele pe care eu le-as trambita pe toate ecranele, sunt prea rare in viata si trebuie ingrijite.

Apoi, am mai vazut si bloguri unde se arunca cu tristetile si cu iubirile si cu dorurile in toate partile. Daca ii iubeste cineva, striga, scriu poezii, dau citate, scriu tot ce tine de aceasta mare fericire. Daca sunt parasiti, este dezastru, totul in jur este intr-o nota grava, ar face orice, ar spune orice, ar scrie orice, poate cineva ii baga in seama si le plange de mila. Bravo!

Ce sa inteleaga un nou venit pe blog? Ca totul este permis, ca visele noastre este mult mai sanatos sa le punem la vedere, ca trairile noastre musai sa le stie toti, ca noi nu mai putem fi noi, doar daca stie toata lumea buna a blogerilor? Drept sa spun, in acest moment mi se rupe. Existenta mea nu incepe odata cu acest blog si nici nu se va termina daca nu va citi nimeni. Sufletul meu nu este de tavalit pe bloguri si nici sufletul altora nu-mi va schimba existenta!

Ar fi de dorit ca blogareala pe tema cersirii de atentie, de iubire (pt. asta sunt agentii matrimoniale) sa nu devina o activitate zilnica pt. cei cu coloana vertebrala.

Se poate scrie mult si frumos pe bloguri, fara a da impresia ca suntem dusi cu vaca. Oricum, adevaratele probleme personale, pe care fiecare dintre noi le are, nu le va putea rezolva nimeni, suntem mereu singurii care luam o decizie sau alta, iar in acest sens am convingerea ca familia nu ne vrea niciodata raul, despre cei din jurul nostru… ramane de vazut.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rautati de fiecare zi, Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Sa aleg blogareala?

  1. fosile zice:

    Alege blogareala.
    Poate fi ca cerul acoperit de nori.Uneori pot fi nori negri,amenintatori.Alteori nori albi,frumosi,ca niste crizanteme albe,mari.Pot sa picure lacrimi de bucurie sau de durere sau pot sa lase cerul liber si soarele stralucind.
    Atita doar,ca tu hatarasti daca norii vor acoperi cerul blogului tau.
    Mai poate fi ca atunci,in copilarie,cind pe un biletel de hirtie scriam pe rind ce ne trecea prin cap.Uneori iesea o prostie,alteori nimic si se intimpla sa ramina pe cite un biletel ceva frumos ,bun de pastrat pina la batrinete pentru a ne aminti de dulcea copilarie.
    Mult bine,
    O fosila.

    • cafeauata zice:

      Multumesc pt. aceste randuri.
      Am deschis acest blog, pur si simplu. Nu-l vreau umbrit de nimeni si de nimic, la fel cum eu – sper – nu voi face acest lucru pe unde voi umbla.
      Sa ai o zi fara nori.

  2. Georgiana zice:

    Alege blogăreala. Ai talent la scris, de aia zic 🙂
    Te mai vizitez, să ştii!

    • cafeauata zice:

      Multumesc mult, Georgiana. Stiu ca tu cand zici, zici, nu glumesti. Imi place chestia cu „Verde-n fata”.
      In genere, mi-e frica de nou. Plus ca mi-e gata concediul. Dar daca vrei, poti, nu?
      Mai vedem, distractie placuta!

  3. Georgiana zice:

    N’ai pentru ce, cafeluţă dragă! Numai gura-i de mine, în realitate îs palidă rău! 😀 Ştii tu… precum câinele ăla care latră… hi hi hi
    Cât despre concediu, nasol moment… dar lasă că vin sărbătorile, eu deja le simt mirosul… Nu vezi? mi-am pus şi avatar de sezon! :))
    Pupăciuni!

    • cafeauata zice:

      Esti o vesela si o haioasa, imi place stilul tau de blogareala. Sigur voi citi in continuare ce scrii la tine.
      Problema cu concediul este ca in domeniul in care prestez, se cam lucra una-ntruna. Asa-i la patroni, mama lor!
      Distractie tie!

  4. acuarele zice:

    Ma bucur si eu ca ai ales blogereala… 🙂
    In doi ani, de cand am „acuarelele”, am cunoscut fel si fel de oameni si unii mi-au devenit prieteni buni. E o altfel de comunicare decat in viata reala, poti exprima pe indelete idei, sentimente, si e o mare bucurie cand stii ca esti citit, ca altora le pasa! Uneori o vad ca pe un fel de terapie de grup. Intotdeauna este cineva acolo, care sa asculte si sa incerce sa rezoneze, iar asta conteaza enorm!… 🙂
    Te imbratisez, si mai ales acum cand stiu ca esti „tu”, ma bucur de doua ori mai tare!… 🙂

    • cafeauata zice:

      Multumesc mult! Sper sa fim apropiate, sa simtim ca cineva este langa noi daca avem nevoie sau ca cineva se bucura impreuna cu noi atunci cand suntem fericiti. Si, cine stie? Poate ne vom intalni si vom povesti la o cafea (sau daca preferi, te voi servi cu un ceai de macese culese de noi). Imbratisari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s